"Vrei sa traiesti bine? N-ai decat sa muncesti!"
Exista multe feluri de a te indeparta si instraina de fata reala a lucrurilor. Primul si cel care pare cel mai nevinovat este exagerarea, oricat de marunta ar fi ea, care nu este decat o prima treapta spre minciuna. Spre minciuna aceea care pare ca nu face nici un rau, ca nu urmareste cine stie ce avantaje, ca nu falsifica de dragul unui castig material. Minciuna aceea pe care o primesti cu o usoara ingaduinta si aproape intelegere, caci nu face decat sa creasca, sa umfle nitel realitatea, s-o coloreze mai pe gustul si intelegerea comuna. Dar minciuna ramane minciuna, oricat ai nuanta-o si oricat de bine te-ar scoate in evidenta in fata unui public virtual, si ea te indeparteaza de adevar.
Mai mult decat altadata, in acest februarie in care iarna a venit cu adevarat, ma tot intreb cui foloseste oare minciuna repetata pana la naucire si transformata in stire de senzatie, numita in vorbe mari: "catastrofa", "infern alb", "teroare"?
Sigur ca a nins, poate mai mult in unele parti decat altadata, sigur ca a fost viscol, dar nu a fost primul viscol din tara asta, sigur ca oamenii au fost izolati o vreme, parasiti si uitati uneori de autoritati, dar nu este pentru prima oara ca se intampla asa (ca sa nu mai vorbim de satele si catunele izolate dintotdeauna, in care oamenii sunt rupti de lume cateva luni pe an, cat tine iarna), sigur ca au inghetat fantanile, dar nu este anormal sa se intample acest lucru acum, in acest anotimp. Iarna de aceea este iarna, ca sa vina cu toate aceste fenomene si intamplari. Normal ar fi (si este pentru multi dintre cei cu care am stat de vorba) sa ne asteptam la toate acestea, sa ne pregatim oarecum inainte ca ele sa se intample, sa ne luam minime masuri de rezistenta si aparare, sa nu ne uitam apropiatii si vecinii langa care traim si care ar putea avea nevoie de noi, sa i
