O nouă ediţie a romanului "Cevengur", scris de Andrei Platonov în 1929 şi publicat în varianta integrală abia în 1988, a apărut la Editura Allfa, în colecţia "Strada ficţiunii", în traducerea Antoanetei Olteanu.
Romanul Cevengur a stat „în sertar" peste o jumătate de secol. Terminat în 1929, romanul va vedea lumina tiparului în variantă integrală abia în 1988, graţie încrâncenării cu care familia scriitorului Andrei Platonov - care a murit în uitare şi mizerie în 1952 - s-a opus raidurilor întreprinse de serviciile secrete pentru confiscarea manuscrisului.
Cevengur este o aşezare „de tip nou", în care oamenii epocii frământate din Rusia de după 1917 încearcă să instaureze comunismul perfect. Numit de unii ucronie, de alţii parodie (sau chiar comedie), romanul depăşeşte toate aceste categorii. Original din toate punctele de vedere, "Cevengur" este o epopee a „omului nou" şi, totodată, cronica eşecului previzibil.
Andrei Platonov (pe numele real, Andrei Platonovici Klimentov), s-a născut pe 28 august 1899 în Voronej fiind unul dintre cei 11 copii ai lui Platon Firsovici Klimentov, mecanic de locomotivă şi strungar la atelierele feroviare din oraş.
În timpul vieţii Andrei Platonov a publicat sporadic câteva povestiri şi nuvele mai lungi - majoritatea stigmatizate de critica fidelă regimului -, iar apoi, în perioada războiului, cronici de front. După ce a fost hărţuit în permanenţă de autorităţile comuniste, Andrei Platonov, unul dintre cei mai mari scriitori daţi de literatura rusă în secolul XX, a încetat din viaţă în 5 ianuarie 1951, la Moscova, de turberculoză.
Citeşte mai jos un fragment din "Cevengrur":
Oamenii îl ascultau pe conducător speriaţi de fericirea periculoasă.
- Doamne, dar oare o să mai vină cândva vremea de odinioară? spuse aproape blajin un bătrânel slăbuţ, care simţea chinuitor şi pătimaş lipsa de mâncare, cum
