* In Turcia, dincolo de zidurile vechiului Constantinopol, se afla doua biserici ortodoxe in care se intampla minuni: Vlaherne si Izvorul Tamaduirii. Construite in vremea imparatului bizantin Leon, de origine traca, ele sunt vizitate de mii de oameni, in cautare de ajutor divin *
Calatoria mea catre izvor
Lumina venea din apa. Coborasem trepte albe din marmura si, ajuns intr-o bisericuta sapata in pamant, am privit Izvorul. O apa cumva altfel, aurie, datorita stancilor din care izvora, si in care am privit, o vreme, cum inotau cativa pesti, deopotriva aurii. Apoi m-am rugat in fata altarului acoperit de icoane, simplu, in tacere. Eu nu stiu rugaciuni si nu aveam o carticica anume. Acum am si invat: "Izvoraste-mi mie, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, darurile cuvantului, ca sa laud izvorul tau, care izvoraste viata si dar credinciosilor, ca tu pe Cuvantul Cel intr-un Ipostas L-ai izvorat noua, si izvor de tamaduire, de obste, te-ai aratat tuturor celor ce-I canta...". Atunci m-am rugat insa dupa cum m-am priceput, sa ma ajute Maica sa inving boala pentru care mersesem acolo, patimile si pacatul trufiei mele. Se mai aflau in biserica inca trei femei ingenuncheate; tacerea nu era tulburata de nimic. Aerul incremenise si simteam doar o usoara vibratie, parca cea a apei izvorand. S-a deschis in cele din urma o usa. Un barbat inca tanar ne-a intins tuturor cate doua sticlute cu apa din acel izvor. A mai deschis un robinet in forma de cruce. Ne-am inchinat icoanei Maicii Domnului, infatisata deasupra acelui Izvor, sarutand-o, si apoi am baut. Am simtit un tremur foarte puternic pe dinauntru. Seara, am adormit greu. Foarte greu. Noaptea m-am trezit. Visasem ca ma aflam intr-o padure pe marginea unei prapastii, alaturi cu o poteca prea stramta, peste care mi-era frica sa trec. Am rau de inaltime. Acolo, in padure, era si o sala de clasa, cu treizeci de
