În urmă cu douăzeci şi ceva de zile premierul Emil Boc îşi prezenta în cele din urmă demisia, deasupra României auzindu-se în acea zi un oftat general de uşurare, emanat de la milioanele de cetăţeni „asupriţi” de micuţul şarlatan politic.

Premierul a plecat încărcat de o „discreţie” nonşalantă, ca şi cum nu ar fi călcat niciodată pe oasele ruginite de bătrâneţe ale pensionarilor. S-a făcut nevăzut în zări îndepărtat învăluit mai degrabă într-o aură de mister decât în mantia dezavuării totale a cetăţenilor. Atât de mult l-au dorit românii în postura de „demisionat”, încât aproape instantaneu l-au uitat după ce acesta a plecat din Palatul Victoria. E ca şi cum ai fi avut un hoţ în casă, care te-a furat şi ziua, şi noaptea, căruia după ce îi dai un şut în fund şi îl arunci peste gard, nu ai nimic a-i reproşa.

În mod absolut uluitor se anunţă undeva pe televizoare că fostul prim-ministru ar reprezenta candidatul cel mai bine situat în cursa pentru ocuparea funcţiei de primar al Clujului! Trăim în ţara saltimbancilor de circ, care sunt în fruntea autorităţilor statului şi care au acaparat şi intituţiile statului şi care, iată! ne obligă acum să devenim şi noi nişte pehlivani sau- fără o altă variantă!- să pierim! Mă întreb: oare ce fel de oameni sunt clujenii care îl vor vota pe Emil Boc, pentru a deveni primar al Clujului? Chiar dacă ai fost emigrant pe Marte, îţi ajunge o singură zi la întoarcere, pentru a afla câte „potlogării” a făcut Emil Boc în timpul mandatului său. Există o etichetare general valabilă pe teritoriul României, total nefavorabilă pentru fostul premier, care i-a purtat imaginea aproape de zero. Credibilitatea sa în ochii populaţiei, aproape că nu mai există şi totuşi, în mod incredibil!, concetăţenii săi din Cluj, ar avea motivaţia inexplicabilă şi extraterestră, de a-l vota în alegerile din iunie pentru a deveni din nou primar!

E