„Discuţiile” de la conferinţă, adică specia cea mai ofertantă pentru înţelegerea mecanismelor lumii literare dincolo de declarativism şi angajamente retorice, sînt preluate de Gazeta literară de abia în paginile 4, 5, 6 şi 7, ca o addendă nu tocmai importantă faţă de hotărîrile şi deciziile luate de Conferinţă şi prezentate pe prima pagină.
Ce se observă însă din aceste „discuţii”, chiar şi aşa trunchiate cum vor fi fost ele preluate în revistă, este faptul că discuţiile de la această conferinţă, una deosebit de importantă şi consemnată în istoriile literare ca aceea care a întors literatura română pe şina estetică, s-au purtat mai ales în jurul unor persoane de care lumea literară se săturase şi pe care unii dintre scriitori sînt hotărîţi să le înlăture. În speţă Mihai Beniuc. (...) Nu doar că Mihai Beniuc este înlăturat de la conducerea Uniunii, dar cei trei contestatari [Paul Georgescu, Marin Preda şi G. Ivaşcu] vor continua să fie figuri importante ale scenei literare, devotate „încercatei conduceri leniniste” a partidului, care aprobă atît ieşirea literaturii din formula unică a realismului socialist şi permite ieşirea în străinătate şi intrarea din străinătate a literaturii, cît şi mazilirea principalului poet slujitor al cauzei, principalul şi cel mai prompt dintre practicanţii poeziei de preamărire a noului regim. Momentul are importanţa lui, dar aşa cum se reflectă el în Gazeta literară pare lipsit de bucuria unei adevărate eliberări. Conferinţa pe ţară a scriitorilor din 1965 pare mai degrabă o demonstraţie de forţă între diferitele facţiuni ale sistemului literar oficial, una dintre acestea, întîmplător cea care susţine deschiderea literaturii, fiind, cu ajutorul tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, declarată cîştigătoare.
(Luminiţa Marcu,
„Literatură şi ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
„Discuţiile” de la conf