Cunoscutul scriitor israelian, unul dintre cei mai prezenţi autori pe lista scurtă a Nobelului, povesteşte că erotismul evoluează. „În unele privinţe, e şi mai interesant decât la 15 ani pentru că acum ştiu mai multe despre viaţă“, explică Oz.

Amos Oz, autorul unor romane ca „Despre dragoste şi întuneric", „Soţul meu, Michael" sau „Cutia Neagră", s-a aflat în vizită la Bucureşti, la începutul acestei săptămâni. Însoţit de nevasta sa, Nili - Oz e fascinat de familie şi în cărţile sale, şi în viaţa reală -, scriitorul s-a întâlnit cu publicul şi a dialogat cu Gabriel Liiceanu, pe scena Ateneului Român. În ziua interviului, Amos Oz venea după o prelegere la Universitatea Bucureşti, unde îi fusese acordat titlul de Doctor Honoris Causa şi urma să participe la o sesiune de autografe.

Un program epuizant pentru cineva în vârstă de 72 de ani, câţi a împlinit Amos Oz anul trecut, în luna mai. Sprijinit de spătarul unui fotoliu pluşat din bistroul de la etajul 21 al Hotelului Intercontinental, Oz nu lăsa să se vadă prea mult din oboseală. Era elegant, cumpătat şi manierat. Sorbind dintr-o cafea, se oprea din argumentat, îşi îndrepta ochii spre fereastra amplă şi se lăsa pradă, din când în când şi doar pentru câteva secunde, imaginii Bucureştiul luminat de soare.

„Weekend Adevărul": Zilele trecute, în timpul vizitei la Bucureşti aţi vorbit despre curiozitate şi puterea de a ne imagina vieţile celorlalţi - un exerciţiu pe care-l practicaţi şi din care se naşte literatura dumneavoastră. V-aţi imaginat ceva anume despre cineva de aici, cât aţi fost ţară?

Amos Oz: Îmi imaginez lucruri tot timpul. E la fel de important pentru mine ca respiratul. E ceva ce mi se întâmplă mereu. Privesc oamenii

şi-ncep să ţes o poveste.

Există un detaliu, o lumină, o trăsătură a cuiva care să vă fi atras atenţia?

Este încă devreme să pot