Planurile urbane şi cadastrale ale Bucureştilor, inclusiv cele utilizate exclusiv de către Armată, ne sunt cunoscute. Au fost executate de ingineri topografi şi cartografi austrieci şi ruşi. Dar, odată cu apariţia talbotipiei şi a izbucnirii Războiului Crimeii, avem şi fotografii parţiale sau generale luate de pe înălţimi naturale ori de pe clădiri înalte, precum Turnul Colţei şi Teatrul cel Mare (Naţional).
Aceste fotografii, coroborate cu planul Borroczyn, puteau şi pot crea o imagine a urbei Bucureşti după marele incendiu din 1847, idee transpusă grafic de Dimitrie Pappasoglu prin anii 70 ai veacului al XIX-lea în realizarea unor hărţi "de vopsele" şi care a fost - se pare - apreciată de specialiştii Statului Major. O dovedeşte interesul manifestat de conducerea Armatei Regale pentru ascensiunea cu balonul, tradiţia coborând până în primăvara anului 1818, când a fost lansată de pe Dealul Spirii "băşica lui Caragea", umflată de arderea a 15 vedre de spirt. Astfel, în 1874, în ziua de 20 iunie, balonul "Mihai Bravul" se ridica din Grădina Mitropoliei având la bord pe maiorii Dem. Demetrescu, Constantin Poenaru şi Jack Lahovary, marele duelist de mai târziu. Rezultatul ascensiunii a fost "Harta Militară a Regiunii Bucuresci". Nu au fost precizate mijloacele, dar în anul 1889 s-au înregistrat "primele fotograme" obţinute de locotenentul Arthur Văitoianu, absolvent al Şcolii de Artilerie şi Geniu din Bucureşti, în urma unei ascensiuni cu balonul.
El a utilizat o "Cameră Laussedat" îmbunătăţită. Peste doi ani, în 1891, s-au înregistrat "înălţări cu balonul" pe platoul Cotroceni şi la Clinceni şi, pentru că se dorea săparea unui canal între Capitală şi Dunăre, la Turtucaia, de fiecare dată în nacelă fiind prezent şi un ofiţer de Stat Major, care avea în dotare un aparat de fotografiat. Observaţiile vor fi fost extrem de favorabile, doi ani mai târziu luând
