Cotidianul The Economist analizeaza situatia crizei datoriilor din zona euro, mentionand ca "zidul de aparare" pe care Uniunea Europeana doreste sa-l ridice in fata turbulentelor "este plin de fisuri".
Noua forma de mandrie din randul oficialilor europeni este alimentata de scaderea randamentelor titlurilor de stat, de cresterea actiunilor din ultimele zile si, respectiv, de intarirea monedei euro. Aceste lucruri fac ca decidentii politici sa fie convinsi de depasirea crizei economice, iar la intrunirea ministrilor de finante din G20 care a avut loc in Mexic, de exemplu, delegatii europeni au impartasit tuturor acest succes.
Starea de incredere poate fi in mare parte asociata Bancii Centrale Europene si lichiditatilor pe care aceasta le-a furnizat bancilor. Insa, daca adaugam cel de-al doilea pachet de salvare acordat Greciei, noile reguli fiscale agreate la nivelul zonei euro, reformele curajoase din Italia si Spania, este clar ca europenii si-au luat in serios rolul de a solutiona problemele.
De asemenea, iminenta introducere a Mecanismului European de Stabilitate (MES), ca fond permanent de salvare, precum si o suplimentare a resurselor FMI, formeaza un zid de protectie solid, care poate face fata altor turbulente.
Cu o singura exceptie, toate partile acestei argumentari sunt mai slabe decat par. Exceptia este operatiunea de refinantare pe termen lung (ORTL) a BCE, care a oferit bancilor lichiditate la trei ani la o rata de 1%, in schimbul unei game variate de garantii.
Pe 29 februarie, BCE a anuntat ca a imprumutat bancile cu alte 530 miliarde de euro la trei ani, suma totala injectata in ultimele doua luni in sistemul bancar depasind 1000 de miliarde de euro. Conform BCE, la prima operatiune au participat 523 de institutii financiare, in timp ce la cea de-a doua operatiune numarul acestora s-a ridicat la 800
