Pe ordinea de zi a reuniunii de la Bruxelles, care urmează să aibă loc în aceste zile, în mod neaşteptat, a fost introdusă, ca un punct distinct, tema "Schengen pentru România". Câţiva oficiali de la Bucureşti, ca să nu mai vorbim despre aplaudacii lor din presă, s-au grăbit să bată din palme. Carevasăzică, şantajul lui Traian Băsescu a reuşit. Obstrucţionarea primirii Serbiei în UE, prin utilizarea dreptului de veto al României, sub pretextul discriminării românilor din Valea Timocului, iată şi-a produs rezultatele. Pe această cale, regimul Băsescu îşi atinge un important obiectiv politic. Aşa stau lucrurile? Nu cumva România se autoizolează chiar în acest sfârşit de săptămână? Nu cumva reacţia, pe termen lung, a statelor UE va putea avea efecte devastatoare în raport cu statul nostru? Are sau nu un efect de bumerang politica externă promovată de preşedintele Traian Băsescu?
Ne aflam în prezenţa a cel puţin două realităţi paralele. Prima este aceea că cele mai importante state UE din zona euro, Germania şi Franţa, au rezerve serioase în ceea ce priveşte admiterea României în spaţiul Schengen. Şi, aşa cum se obişnuieşte frecvent în lumea diplomatică, au împins la înaintare Olanda. Olanda şi-a folosit dreptul de veto, în 2011, legat de primirea României în Schengen. Realitatea e că statele UE sunt conştiente, dar nu o pot dovedi, că, şi în ceea ce priveşte securizarea frontierelor, România şi-a îndeplinit doar formal condiţiile, pentru că Lambada continuă în mai toate punctele de frontieră, incluzând vameşii şi Poliţia. Tocmai acest joc duplicitar este sancţionat prin vetoul Olandei.
Dar în ce constă şantajul sesizat fie ca atare, fie sub forma unor exprimări diplomatice, de care se face vinovat Bucureştiul, obstrucţionând Serbia. Discriminarea românilor din Serbia, în special cei aproape 300 de mii concentraţi în Valea Timocului, es
