Poor Yorick

Am îngropat atâţia până acum, socoti singur.

De fiecare dată parcă de mine era vorba.

Moartea are mult mai multe soluţii

decât viaţa, asta e sigur. Nu doar în pământ, ci şi în apă, aşa

cum s-a întîmplat mai întâi. Că nu te poţi scălda de

două ori în apa aceluiaşi râu,

iar tu nu, tu nici nu l-ai fost citit pe Heraclit. Locul de scaldă, viaţa

oricui, deşi neschimbat, e totodată altul. Suficient să se tulbure primăvara

norii să se prăvale cu foc între albiile mereu înnoite. Copil costeliv

şi amfibiu între ferestre aburite fără perdele. Apoi focul de sus

ce leagă întunericul brusc al amiezei, clipa cea repede,

cu soarele negru, fărâmicios, putred, afânat al serii ce vine majestuos

de jur-împrejur, de pe dealuri, cu aerul încremenit. În care imponderabil

poţi să urci ori să cobori aninat precum o steluţă ce zboară

ce pâlpâie nouă.

Mesă

Cel ce trage ceasul ca să răsară soarele

şi se ridică toate cele de dedesubt una după alta

din pământul proaspăt afânat.

Cel care doarme în iarba nouă până se înverzeşte şi el.

Cel ce aprinde în fugă cu un foc umed de seară

una după alta fiecare stea.

Cel care suflă în ele cu propria lui gură dimineaţa.

Cel care bea laptele spumos al zilei de duminică

în uşa deschisă a casei, bună dimineaţa

zice, bună dimineaţa zicem şi noi.

Cel bine pitit în iarbă, pe acoperiş,

după nori, sub pragul casei pe care călcăm

toţi numai desculţi în levitaţie.

Aporie

Poet beţiv e un pleonasm, dă din mână grămăticul.

Vierme scârbos, scuipă uscat slăbănogul.

Câine slobod din lanţ, ţipă femeia sfâşiată dimineaţa.

Bătrân libidinos, plânge fetiţa printre sughiţuri într-un colţ.

Soare al drept