SOLUŢII. Psihologul Keren Rosner spune că rudele trebuie să aibă mai multe posibilităţi de a interveni când cei din jur au deviaţii.

Părinţii care ajung să le ia viaţa propriilor copii au grave probleme de personalitate sau suferă de boli psihice, pe care cei din jur le cunosc foarte bine, însă au puţine pârghii la îndemână pentru a interveni. Psihologul şi psihoterapeutul Keren Rosner explică ce se poate face pentru a se preveni astfel de finaluri tragice.

EVZ: În ce condiţii apare violenţa extremă a părinţilor faţă de copii?

Keren Rosner: Este vorba despre tulburări patologice, este evident. Astfel de părinţi au ori tulburări de personalitate, ori tulburări psihice grave. Ceea ce este sigur este că dau semnale în timp, care sunt sesizate de apropiaţi, dar nu se iau măsuri. Ori iau persoana în cauză ca atare şi se retrag. Părinţii ce le pot face rău copiilor se cunosc din timp, însă, chiar dacă atenţionează cineva că ar fi nevoie de consult, persoanele afec - tate nu îşi conştentizează boala.

Ce pot face totuşi cei din jur?

Este destul de greu pentru că astfel de persoane nu pot fi convinse, mulţi refuză categoric, devin violenţi când li se sugerează că ar avea o problemă. Au impresia că cei din jur au de fapt o problemă. De asta se ajunge la crime şi la violenţe extreme: persoana în cauză are un moment de criză, pe fond de răzbunare, se simte nedreptăţită, nu găseşte o altă rezolvare a situaţiei, aşa că alege soluţia radicală.

Cum se pot preveni astfel de situaţii tragice în care părinţii ajung să le ia viaţa copiilor?

Ar trebui să avem o legislaţie care să favorizeze persoanele care au apropiaţi cu un astfel comportament. Cunosc per soane cu boli psihice, care sunt internate, dar, din diverse motive, pleacă din spital. Boala recidivează, iar rudele au puţine posibilităţi de a interveni. Dacă sună la 11