Un astfel de „festin“ ne aduce suficiente calorii, grăsimi şi sodiu pentru întreaga zi, dar mai deloc nutrienţii de care avem nevoie. Iar gustul bun ne creează o dependenţă periculoasă.

Alimentele ultraprocesate nu mai conţin vitamine, ci doar calorii „goale". Cu alte cuvinte, atunci când mâncăm fast-food, doar ne potolim momentan senzaţia de foame şi nu ajutăm cu nimic procesele de refacere a organismului, ba, din contră.

Tocmai de aceea, persoanele care şi-au făcut un obicei din a mânca prost au o problemă reală. Această problemă este cu atât mai gravă cu cât simţim nevoia să le consumăm în cantităţi mai mari pentru a ne sătura. Din cauză că produsele fast-food sunt gustoase şi îmbibate cu grăsime, le mestecăm mai uşor, farfuria se goleşte mai repede, iar creierul nu are suficient timp să realizeze că s-a săturat.

„Mezelurile sunt produse din carne (20% din carnea rezultată din tranşare), ajustată cu multă slănină, şorici, cu soia sau cu grăsimi hidrogenate care se toacă, se sărează şi la care se adaugă aditivi alimentari (E-uri) şi arome. Glutamatul monosodic E621, de exemplu, are un gust foarte bun. Stimulează pofta şi te face să mănânci încontinuu. Efectul nu este imediat, dar mâncând şi mâncând fast-food ne expunem la probleme de sănătate", subliniază prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti.

Toxic şi pe fugă

Nu există o definiţie clară pentru fast-food. Termenul desemnează mâncarea preparată rapid, de obicei în restaurante de profil, şi care are la bază alimente semipreparate. Este ceea ce mâncăm atunci când suntem în viteză. Desigur, putem avea tot timpul din lume şi să mâncăm nesănătos, după cum tot pe fugă putem mânca un fruct sau un iaurt. Şi mâncarea tradiţională ar putea fi considerată fast-food, dacă s-ar găsi un producător care să o comercializeze la colţ de stradă.