La jumătatea secolului al XIX-lea, cel mai popular personaj din Londra era un scoţian pe nume D.D. Home, declarat fenomen de către oamenii de ştiinţă care au avut ocazia să-l studieze, fiind considerat astfel datorită calităţilor sale excepţionale parapsihologice, în principal psihochinezice.
Născut la Edinburgh, în anul 1833, Home susţinea că moşteneşte o „a doua vedere” de la mama sa, adică şi posibilităţi extrasenzoriale pe lângă cele psihochinezice. El a suferit în copilărie de afecţiuni motorii, nervoase, precum şi de alte diverse boli din cauza vulnerabilităţii sale emoţionale, care l-au făcut să aibă un sistem imunitar scăzut. La 9 ani a rămas orfan. Mătuşa sa, care s-a ocupat în continuare de educaţia lui, a decis să-l ia cu ea în SUA. Acolo, au început să se manifeste primele sale viziuni. La vârsta de 17 ani, purta conversaţii, ca medium, cu mama sa decedată dar şi cu alte spirite. Acestea erau însoţite de trosnituri, manifestate spre disperarea celor din jur. Considerând că Daniel aducea diavolul în casă, rudele s-au decis să-l alunge din preajma lor. Era în perioada în care spiritismul se găsea în atenţia societăţii nord-americane, prin cazul celebru al surorilor Fox.
Din anul 1855 Home se găsea din nou în Anglia, de data aceasta în mijlocul lumii aristocrate, datorită calităţilor sale paranormale. Aici, celebrul cercetător ştiinţific Sir William Crookes, descoperitorul taliului şi al tubului cu raze catodice, care era aplecat şi asupra fenomenelor parapsihologice, îndeosebi asupra spiritismului, consemna că levitaţiile lui Home erau asistate de peste o sută de persoane printre care se găsea şi el. În timpul desfăşurării unuia dintre aceste experimente a avut ocazia să verifice autenticitatea derulării lui, trecându-şi mâinile pe sub picioarele şi în jurul întregului corp al mediumului, constatând astfel că levitaţia se producea într-adev
