Mărţişoare! Mărţişoare... Poveşti de altădată, prinse-n buclă alb-roşie de mătase!
Delicatele cadouri „de-ntâi Mart” altădată nu prea se făceau din tinichea. Aurul, argintul, platina, „pietrele veritabile” erau materiale preţioase şi preţuite. Decât să dăruieşti cuiva un mărţişor de tablă, mai bine îi dădeai un simplu şnur de mătase ori chiar din lână, în două culori. Dar dacă-ţi dădea mâna şi suporta buzunarul, era păcat să nu cumperi un mic obiect special pentru fata (femeia, dama, cucoana, „madmoazela” etc. etc.) pe care-o-ndrăgeai. Şi cum Bucureştiul era deja Micul Paris, şi bucureştenilor le era drag să pozeze în „mici parizieni”, culanţi, galanţi, curtenitori...
E de-nţeles deci că, exact cu un secol în urmă, în preajma lui 1 martie 1912, le-a mers strună afacerea patronilor de la „Palatul American” (din „Calea Victoriei No. 24, vizavi de Librăria Socec). Şi asta pentru că aveau în vânzare „cel mai mare şi bogat asortiment de mărţişoare”. În aur, în argint, emailate şi cu pietre preţioase, cu preţuri variind între câţiva bănuţi bucata şi 150 de lei ori chiar mai mult.
„În trend”, acum un veac, aveau să fie însă mărţişoarele „cu chipuri”, gravate pe faţa de argint sau de aur. Cea mai îndrăgită era seria de mărţişoare „Familia regală română” – cu Regele Carol, Regina Elisabeta, Principesa Maria, Principele Ferdinand şi-apoi prinţii şi prinţesele, copiii augustei familii princiare moştenitoare.
Purtate ca mărţişoare, în prima zi de primăvară, ele puteau fi puse apoi pe un lănţişor de aur, transformându-se în elegante (şi patriotice) pandantive şi medalioane. Tot acum s-au mai pus în vânzare astfel de mărţişoare reprezentând „clasici străini” (Schiller, Goethe etc.). Noutatea anului 1912 avea s-o reprezinte noua serie „Bărbaţi distinşi din ţară şi din străinătate” inaugurată cu chipurile lui Mihai Emin
