„Asistăm la dispariţia unui mod de viaţă. Ciobanii nu vor să mai fie ciobani”, declară fotograful Dragoş Lumpan. Iar demonstraţia ne este dată prin expoziţia sa de fotografie „Ultima transhumanţă”.
„Ultima transhumanţă”, expoziţia găzduită de Muzeul Naţional al Ţăranului Român până la 18 martie 2012, este rezultatul a cinci ani de cercetare şi a şase ţări studiate ce aduce laolaltă zeci de fotografii efectuate de Dragoş Lumpan. Acesta a început proiectul din multiple motive. „Primul este curiozitatea. Mergând cu trenul am văzut pe câmp oi. Lângă oi e şi câte un cioban. fii-am fost curios să aflu câte ceva despre ciobani, unde dorm, ce mănâncă, ce fac toată ziua”, povesteşte Dragoş Lumpan. Un alt motiv este acela că îi place brânza, care se pare că este unul dintre cele mai vechi produse româneşti de export. Ultimul este dispariţia transhumanţei.
Îşi aminteşte cum a pornit construirea proiectului în vara anului 2007: „Când am început, undeva în România, oile fugeau de mine, câinii săreau pe mine, nu reuşeam să fac nici o fotografie. După vreo două zile, după ce s-au obişnuit animalele cu mine, am plecat pentru că îmi îngheţaseră bateriile aparatului de fotografiat, din cauza faptului că erau ?17 grade Celsius. Am continuat proiectul şi în alte ţări, care mi-au fost oarecum date. Oamenii îmi recomandau la ce ţărani din ce ţară să merg, nu umblam chiar de nebun”. În 2009, a crezut că a finalizat „Ultima transhumanţă” şi că poate promova evenimentul. Doar că l-a împiedicat criza economică, aşa că s-a gândit să amâne.
În cinci ani, a realizat 100.000 fotografii în România, Albania, Turcia, Grecia, Italia şi Marea Britanie şi 100 de ore de înregistrări audio despre dispariţia unui mod de viaţă milenar.
„Asistăm la dispariţia unui mod de viaţă. Ciobanii nu vor să mai fie ciobani”, declară fotograful Dragoş Lumpan. Iar demonstraţia ne este dată
