Ion Iliescu s-a născut la 3 martie 1930, în municipiul Oltenita, judetul Călarăşi. Este casatorit din 1951, sotia sa Nina Iliescu (Elena Serbanescu) fiind de profesie inginer, cercetator stiintific în domeniul coroziunii metalelor.
În 1948, ca elev, s-a numarat printre fondatorii Uniunii Asociatiilor Elevilor din România (UAER). În 1956 a fondat Uniunea Asociatiilor Studentilor din România (UASR), organizata initial dupa modelul uniunilor nationale ale studentilor din tarile europene, ca organizatii profesionale ale studentilor. A facut studiile universitare la Facultatea de Electrotehnica a Institutului Politehnic Bucuresti si la Institutul Energetic de la Moscova. Inginer proiectant la Institutul de Studii si Proiectari Energetice din Bucuresti (din 1955), iar din 1979 pâna în 1984, când a fost demis pe motive politice, a condus Consiliul National al Apelor. Director al Editurii Tehnice din Bucuresti (1984 – 22 dec. 1989). Ministru pentru problemele tineretului din România (1967 – 1971), dupa care, timp de sase luni, a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. A îndeplinit functia de vicepresedinte al Consiliului Judetean Timis, în anii 1971 – 1974, si pe cea de presedinte al Consiliului Judetean Iasi, între anii 1974 – 1979.
Dupa declansarea Revolutiei Române, în seara zilei de 22 decembrie 1989 a fost chemat în fruntea noului organism de conducere a statului român – Consiliul Frontului Salvarii Nationale (CFSN), organism al puterii provizorii de stat si, în acelasi timp, un comandament ad-hoc având misiunea protejarii si consolidarii victoriei revolutiei. A dat citire la posturile de radio si televiziune nationale Comunicatului catre tara, la elaborarea caruia a participat. La sfârsitul lunii ianuarie 1990 s-a numarat printre fondatorii formatiunii politice – Frontul Salvarii Nationale (FSN), din care s-au structurat, apoi,
