Demult, dar nu foarte demult, între 31 ianuarie şi 17 februarie, erau balurile regale – seratele dansante. Balurile de iarnă. Hai să ne uităm printr-un ochean al nostalgiilor şi să vedem... Ce?
31 ianuarie 1902. Principesa a apărut la serată într-o rochie brodată cu aur! La corsaj un bucheţel de turcoaze şi briliante şi cu colier la gât. A fost admirată de ambasadorul Franţei, şi cel al Angliei, şi cel al Greciei, şi al Ungariei. Şi de toată lumea bună a vremii. Balul s-a deschis de obicei cu Cotilionul, Principesa cu baronul Lago şi Principele cu Dra Missir.
9 februarie 1902. A treia serată dansantă la Palatul Cotroceni. Se sărbătoreşte constituirea Societăţii Tinerimea Artistică sub patronatul Principesei. Expoziţie de pictură Luchian, Vermont, Ştefan Popescu, Petraşcu, Verona. Lângă ei expune Principesa picturile sale.
Seratele de la Cotroceni au fost întotdeauna foarte apreciate de societatea bucureşteană. Era o luptă reală pentru invitaţii, de cum se răspândea zvonul. Lista de nume trebuia dată spre aprobare şi nu de puţine ori erau şterse nume de pe listă. Seratele aveau un aer intim, căci Principii doreau o serată agreabilă şi uşoară. De aceea, cu precădere era chemat tineretul, mai ales din cauza dansului. Pentru că se dansa nebuneşte; dansurile mondene erau un test – căci cel care nu se arunca în ring ca furtuna nu prea mai era invitat la următorul bal. Nu se admitea nici o întârziere. La 21:30, toată lumea era prezentă în ţinută de bal.
Domnii în frac şi uniforme strălucitoare...
Doamnele în rochii fenomenale, splendide toalete care mai de care...
Şi toată noaptea dans, dans, dans.
Cei mai în vârstă jucau cârţi în alte încăperi şi şah sau stăteau la taifas bând şampanie franţuzească şi gustând bunătăţi de la bufetul regal. Gustările erau uluitoare. Se aducea muşchi de vită de la Viena, fructe de la Berlin şi vânat
