Motivele decăderii acestui sport: nu mai sunt copii, nu mai sunt antrenori, nu mai există voinţă. Sursa: REMUS SUCIU
Numărul fetiţelor care se apucă de gimnastică a scăzut înzecit. Cluburile s-au înjumătăţit.
Lipsiţi de motivaţii sportivă şi materială, antrenorii români pleacă în străinătate în valuri, contribuind, alături de antrenori din spaţiul ex-sovietic, la sporirea numărului d e reprezentative care au început să obţină medalii.
Aşa şi-a pierdut gimnastica feminină strălucirea.
Cinci ore de antrenament zilnic
O zi oarecare la Colegiul Naţional Sportiv "Cetate" Deva. Din sală nu se aude niciun ţipăt, niciun strigăt, doar zgomote înfundate. Sunt sunetele aterizărilor pe care le fac vreo 15 mogâldeţe, componente ale lotului naţional de junioare. Indicaţiile celor patru antrenori vin hotărâte, dar pe tonalităţi joase.
Fetiţele reiau fiecare element. Deşi au pierdut şirul, îl mai repetă o dată, pentru că ştiu că-l pot face mai bine. Antrenamentul durează două ore.
Începe la 11.00 şi se termină la 13.00. La 16.30 vine un alt antrenament, care durează aproape trei ore. Şi mai e mult până duminică, s i n - gura zi în care fetiţele de 11, 12, sau 13 ani pot lua o pauză.
"Înainte alegeam, acum lucrăm cu ce avem"
Antrenorul coordonator al lotului, Gheorghe Orban, nu-şi ia ochii de la fetiţele care muncesc. Spune că nu e mulţumit pe deplin, pe chip i se citeşte nostalgia după vremurile de altă dată.
Este însă unul dintre meseriaşii care lucrează deja de ani buni în fabrica de talente de la Deva, aşa că nu-şi permite să renunţe nicio clipă la un lucru: să spere.
"Înainte lucram cu ce alegeam noi. Şi aveam mult de lucru când venea vorba de ales. Acum lucrăm cu ce avem. Asta e diferenţa", îşi începe seria de explicaţii Gheorghe Orban. Pare uşor resemnat. "
Sunt aici din 1981, iar de loturile de junioare mă ocu
