Limitarea expunerii la alergeni prin respectarea unor reguli de igienă a mediului de viaţă, imunizarea şi administrarea unor medicamente combat simptomele specifice afecţiunii.

Statisticile arată că rinita alergică este o afecţiune extrem de răspândită, 10-20 la sută din populaţia lumii confruntându-se cu această problemă. De aceea, specialiştii o consideră chiar o problemă globală de sănătate.

Această afecţiune este cauzată de expunerea la un factor aşa-numit alergen (acarienii din praful de casă, mucegaiuri, păr de animale, polenuri) şi determină inflamaţia de lungă durată a mucoasei nazale. Strănuturile, mâncărimile şi secreţiile nazale apoase, însoţite adesea de lăcrimarea şi de mâncărimea ochilor sunt cele mai întâlnite simptome ale rinitei alergice.

„În formele moderat-severe de rinită alergică, pacienţii se pot plânge chiar de oboseală, somnolenţă, stare generală modificată. De asemenea, pacienţii cu rinită alergică pot avea şi alte condiţii atopice asociate, frecvent astm sau dermatită atopică", explică medicul primar alergologie-imunologie clinică Camelia Berghea din cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie „Alexandru Obregia" din Bucureşti.

Evitarea contactului cu alergenii, esenţială

Medicii spun că amploarea şi durata manifestărilor de rinită alergică sunt influenţate de tipul de alergen la care suntem sensibili. Astfel, în cazul alergenilor prezenţi permanent în jurul nostru (acarienii din praful de casă, mucegaiuri), simptomele pot să persiste tot anul, în timp ce la persoanele alergice la polenuri, simptomele apar sezonier. „Mulţi dintre pacienţi sunt alergici la mai multe tipuri de alergeni, situaţie în care simptomele evoluează peren cu agravări sezoniere.

Polenurile de arbori (de mesteacăn, de plop), de graminee sau provenind de la unele ierburi de toamnă sunt factori declanşatori frecvent întâlniţi