“No man is allowed to be a judge in his own cause, because his interest would certainly bias his judgment, and, not improbably, corrupt his integrity”
4 martie 2012, (încă) o zi în care ni se amintește că Rusia nu crede în lacrimi; și nici în proteste. „Ne îngrijorează acţiunile care se pregătesc cu un singur scop – pentru a pune la îndoială legitimitatea procesului electoral. Am analizat informaţiile din reţelele de socializare şi din alte surse şi am ajuns la concluzia că asemenea încercări sunt planificate. Avertizez că vom reacţiona la provocări cu toate forţele, respectând cadrul legal”, a declarat Vladimir Kolokolţev, şeful Direcţiei de Interne din Moscova.
Un fel de-a spune că Imperiul este sub asediu… din nou. Rusia (i.e. Federația Rusă) nu se dezminte nici la cel din urmă ceas, continuând să-și adore propriul sistem de valori-cu-tot-ce-implică-acesta. Iar noi adorăm Rusia tocmai datorită aceastei splendide aroganțe pe care, ce-i drept, și-o permite. Mai ales atunci când își alcătuiește propria semantică democratică.
Dincolo de gard, America își aniversează și ea, pe propria-i limbă, Constituția. Căci da, azi 4 martie 2012, este ziua în care 110 milioane de cetățeni ruși dau de perete ușa secțiilor de votare pentru a-și lipi stampila cu VOTAT pe fruntea domnului Putin, dar și ziua în care cetățenii americani ies (probabil) la picnic, iar o parte dintre ei beau o Coca Cola în cinstea bătrânei doamne – The Constitution of the United Stated of America. Împlinește azi 223 de ani.
Avem, așadar, două democrații, nu? Aşa se înțelege. Că și Rusia-i o democrație, chiar și atât de puțin tolerantă față de protest, cum se arată. Doar are Constituție, doar organizează alegeri, doar vorbește despre respectarea cadrului legal – ceea ce ne duce cu gândul, desigur, la ideea de rule of law – e membru permanent în Consilul de Securitate al ONU etc. @N_
