Absolut genial banerul afișat de suporterii dinamoviști la meciul dintre echipa lor favorită cu Gaz Metan Mediaș: ”Mitică la brutărie”. Nici nu e de mirare că forțele de ordine s-au grăbit să-l confiște. Pentru că nu trimiterea la ”pușcărie” ar fi adevărata sancțiune pentru Mitică Dragomir, ci trimiterea lui la muncă (la ”brutărie”). Păi se poate să-l insulți în așa hal pe Mitică? Nu știu dacă acest sens (de trimitere la muncă) a fost cel vizat de suporteri ori doar rima dintre ”pușcărie” și ”brutărie”, dar rezultatul final e absolut memorabil.
Iar pentru băieții cu mușchiul gros și pentru șefii lor, nimic nu putea fi mai umilitor decât îndepărtarea unui asemenea mesaj. Dovada supremă a obedienței, a servilismului, a slugărniciei. După acest episod, BGS și Jandarmeria ar trebui să prevadă o clauză specială, un spor de rușine, în contractele pe care le au cu FRF. Măcar să știe pentru ce se fac de mândră minune în fața unei țări întregi.
”Mitică la brutărie” e mai mult decât o glumă reușită. Decât ”haz de necaz”. ”Mitică la pușcărie” reprezintă, simbolic, victoria cuvântului liber asupra forței. A inteligenței asupra pumnului. Aș spune că e un procedeu împrumutat din aikido (în care te aperi sau ataci folosindu-te de energia adversarului) – cu cât forța utilizată pentru stoparea sau îndepărtarea mesajului e mai mare și disproporționată, cu atât efectul e mai puternic. Mesajul ajunge la mai multă lume și stupizenia acțiunii de blocare a lui devine mai evidentă.
Cu ”Mitică la brutărie” suporterii au învins la scor BGS-ul, Jandarmeria, pe Mircea Sandu și Dumitru Dragomir. O bucată de pânză de un metru pătrat, un pic de vopsea și un cuvânt. Afișarea lui pentru câteva zeci de secunde și intervenția forțelor de ordine. Suficient pentru ca toată țara să afle unde îi e locul lui Mitică. Și al Nașului. Și al altora ca ei. Pentru a vedea cât de inutilă e forț
