De numele economistului Radu Golban se leagă multe dezbateri din ultimii doi ani. Născut la Timişoara, pe 18 noiembrie 1973, acesta a emigrat, în 1988, în Germania şi, mai apoi, s-a stabilit în Elveţia. Prin documentarea pentru lucrarea sa de doctorat şi cercetările ulterioare, Radu Golban a descoperit o datorie a Germaniei faţă de România, care datează din perioada 1936-1945. Adusă la zi, datoria se ridică la impresionanta sumă de 19 miliarde de euro. Fără să pretindă vreun beneficiu material, Radu Golban a iniţiat un demers de convingere a autorităţilor din România că datoria există şi trebuie recuperată. Totul a culminat cu o iniţiativă apărută în Senatul României, de organizare a unei comisii pentru studierea problemei. Iniţiativa a fost însă respinsă prin vot, în decembrie 2011, în baza unui document al Băncii Naţionale, conform căruia au fost identificate date suplimentare, care infirmă datoria. Radu Golban continuă însă demersurile, bazându-se pe documente din ţară şi din străinătate şi mizând pe sprijinul popular. În acest sens, economisul a iniţiat şi o petiţie online, care a strâns deja peste 3000 de semnături. Povestea de mai sus este deja cunoscută de majoritatea consumatorilor de presă din România. Pentru a urmări la zi desfăşurarea evenimentelor din jurul creanţei istorice, am purtat o discuţie cu economistul Radu Golban, din care reproduc doar câteva paragrafe. - După votul din Senat aţi vorbit despre presiuni externe. La ce vă referinţi? Sau de ce s-ar teme politicienii din România să abordeze subiectul datoriei?
- M-am referit la o discuţie dintre mine şi domnul Virgil Stoenescu, care mi-a spus să nu-mi fac griji pentru că, în cazul în care doamna Angela Merkel se va enerva pe problema creanţelor, Mugur (Isărescu – n.r.) o va linişti. Nu cred că a putut să o liniştească. Ştiu din surse interne ale BNR, din perioada în care eram încă binevenit ac
