După „Sub hipnoză”, tandemul scriitorilor suedezi Alexander Ahndoril şi Alexandra Coelho Ahndoril (semnând cu pseudonimul Lars Kepler) ne propune un al doilea roman, „Pact cu diavolul”, la fel de bine construit şi de incitant ca şi primul.
Desigur, ar fi interesant să aflăm care este aportul fiecăruia dintre cei doi autori la realizarea acestei scrieri. Ne-am putea închipui că Alexander Ahndoril este preocupat mai mult de creionarea fundalului istoric pe care se desfăşoară evenimentele din carte, unele dintre ele cu impact grav şi dureros pe multe meridiane. Totodată, n-ar fi exclus ca lui să i se datoreze şi prezentarea în detaliu a modalităţilor de investigaţie ale poliţiei.
În schimb, am putea crede că Alexandra Coelho Ahndoril a contribuit cu fine analize psihologice şi comportamentale, astfel încât fiecare personaj să fie cât mai bine conturat.
Dar acesta este doar un exerciţiu de imaginaţie. În realitate, faptele ar putea sta exact invers. Sau poate că nici nu există o delimitare strictă între sferele pe care le acoperă fiecare dintre ei.
Întotdeauna m-am întrebat cum se poate scrie în doi. Cel mai bun răspuns l-am primit de la mucaliţii Ilf şi Petrov: „Scriem şi noi ca fraţii Goncourt. Edmond aleargă pe la redacţii, iar Jules păzeşte manuscrisul, ca să nu-l fure cunoscuţii”.
„Pact cu diavolul” este un thriller de peste 600 de pagini. Nu se poate citi dintr-o suflare. Autorii au simţit primejdia din pauzele de lectură – se pot uita personaje sau faptele lor. Din această pricină, ei au presărat în naraţiune, din loc în loc, scurte recapitulări ale întâmplărilor istorisite mai înainte. Aceasta îl ajută pe cititor să nu mai dea înapoi paginile, pentru a-şi aduce aminte acţiunea. Întocmai ca într-un serial, în care, la începutul fiecărui episod, este inclusă o rememorare a întâmplărilor din episoadele anterioare.
Cine doreşte să
