Miscarea Populara a castigat competitia. Este pe primul loc in clasamentul celor mai importante lucruri care nu exista. De departe. Poate se face, poate nu se face. Dar ideea e asta - Miscarea Populara presupune revolutie. Ba nu, revolutii.
Pentru a nu fi o constructie spoita, care sa insemne vechiul PDL, cu vechile metode, denumit altfel si caruia i se vor fi alipit cateva entitati care nu exista nici ele cu adevarat.
Care sunt cele doua revolutii? Prima ar trebui sa fie la nivelul conducerii. A doua tine de program. Fara ele, Miscarea Populara nu are nicio sansa.
Oameni noi
Fostul consilier prezidential Sebastian Lazaroiu imi spunea, intru-un interviu, ca Miscarea Populara nu ar trebui sa fie, pur si simplu, o suma a conducerilor partidelor care o compun, ci sa fie alcatuita din oameni noi. Primul nume care iti vine in minte pentru asta e premierul Mihai Razvan Ungureanu.
Fie ca Lazaroiu e implicat in vreun fel in construirea proiectului asta, fie ca, fiind sociolog, stie cum functioneaza structurile umane si cum sunt ele percepute, ideea e corecta. O schimbare radicala de conducere politica ar fi probabil una din putinele lucruri care ar aduce credibilitate adevarata Miscarii Populare. In schimb, o conducere colectiva alcatuita din Emil Boc, vreun lider al PNTCD, probabil Aurelian Pavelescu, si asa mai departe nu ar aduce mai nimic.
Doar ca simpla prezenta a unui sau unor oameni nu inseamna pur si simplu imagine. Inseamna si putere de decizie . Si ar putea insemna si decizie asupra candidaturilor. A unei mari parti din ele, caci se stie ca nu le poti impune chiar orice puternicilor lideri locali.
Unde ar fi problema, aici? In faptul ca tocmai liderii alesi din PDL ar avea de pierdut, pentru ca li s-ar suprapune o structura venita de nicaieri.
Cel mai important lucru
