Cum, necum, saptamana trecuta, s-a gasit loc, in mare graba, pe agenda Camerei Deputatilor, pentru votarea Legii Lustratiei.

Dar, in ultimul moment, s-a constatat ca, in forma in care era, proiectul ar fi pus sub semnul intrebarii doua recente si importante numiri, votate de aceeasi Coalitie la putere: primul ministru, Mihai Razvan Ungureanu, care a fost membru in CC al UTC, si noul sef al Serviciului de Informatii Externe, Teodor Melescanu, fost sef de agentie diplomatica inainte de 1989.

Si, uite asa, repejor si "pe picior", s-au adus doua amendamente, care i-au scutit pe utecisti si diplomati de marea rusine de a fi lustrati.

De fapt, ce este lustratia sau ce ar fi trebuit sa fie?

Teoretic, vorbim despre o lege al carei scop ar fi fost sa le interzica fostilor nomenclaturisti, activistilor verosi si securistilor dovediti sa aiba acces la functiile publice in primii ani de dupa revolutie.

Practic, este vorba despre o propunere legislativa care a fost blocata in primii ani de dupa '89 tocmai de catre nomenclaturisti, activisti zelosi si securisti, care s-au grabit sa faca politica democratica.

Proiectul a fost sustinut cu mare tam-tam si in campania electorala a Aliantei DA din 2004, transpus, apoi, chiar intr-un text ce ar fi urmat sa fie asumat de Parlament, lustratia - adica interzicerea dreptului unor fosti demnitari de partid si de stat comunisti de a ocupa functii publice, numiti si alesi - nu a izbutit sa incalzeasca suficient entuziasmul post electoral al celor ajunsi la guvernare.

Insusi proaspatul presedinte ar fi urmat sa fie "lustrat", daca s-ar fi votata legea, nu doar ca banuit (cu dosarul negasit), colaborator al Securitatii, dar, mai ales, ca "nomenclaturist": In octombrie 1989, in ajunul Congresului al XIV-lea al PCR, fusese promovat sef al navigatiei romane in Minist