Pauza competiţională şi-a dat, slavă Domnului, obştescul sfârşit. Vacanţa lungă, parcă într-adins atât de lungă încât să avem timp de uitare a urâtului, s-a dus. Cramponatele primei ligi au băgat prestaţii în prima etapă a sezonului. Interesul pentru fotbal, dar şi curiozitatea firească de a vedea cum au ieşit din iarnă ligistele noastre au plusat semnificativ în audienţa etapei. Şi e de bine. Pentru că, indiferent de calitatea jocurilor, suporterii nu pot face decât bine fotbalului.
Ei sunt martorii cei mai corecţi şi atunci când elogiază reuşite, şi atunci când sancţionează mediocritatea jocului. Fireşte, meciurile care au stârnit interes chiar şi dincolo de apartenenţa suportericească au fost cele în care au evoluat ocupantele de moment ale podiumului, adică principalele pretendente la coroniţa campionatului.
Poveştile iernii încropite la CFR Cluj au fost încărcate de o frumoasă promisiune. Vorbind despre remanierea lotului, Iuliu Mureşan ne umilea cu discursuri despre o filosofie rafinată în timp, o filosofie numai bună să dea identitate unor merituoşi campioni. Privit din această perspectivă, meciul cu nişte micuţi ai fotbalului, cum ar fi fost să fie cei de la FCM Tg. Mureş, meciul de la Cluj putea fi aşteptat ca o o execuţie fără drept de apel. Dar târgmureşenii nu s-au lăsat cuminţiţi de ameninţări. Marius Lăcătuş şi-a dus echipa la egalitate de şanse cu pretenţioasele gazde ale meciului. Iar dacă rezultatul final nu a fost la fel de egal cu jocul, vina nu aparţine ceferiştilor. "Fluieraşul" Cătălin Popa şi tuşarii din dotarea sa au pregătit mult mai bine disputa cu FCM TG. Mureş. Şi, până la urmă, au învins. Să fie de capul lor. Oricum, Mureşan i-a trecut clasa. Tot pe pile. Le-a dat nota 7 (şapte).
Fotbalul a fost pe plus în Giuleşti. Spun asta gândindu-mă la strategiile puse la cale cu minuţiozitate didactică de Răzvan Lucescu şi Ion
