Pentru că opinia mea precedentă vizavi de acordarea de dividende a stârnit destul de multe controverse în rândul cititorilor m-am hotărât să reiau subiectul pentru a lămuri anumite lucruri.

Legat de faptul că dividendele reprezintă "uzufructul" investiţiilor în acţiuni cum afirmă unul dintre ei. Sunt total de acord cu acest aspect, însă distribuirea de cash către acţionari nu este singura sursă de recompensare sau remunerare a investitorilor în acţiuni, "aprecierea preţului" în piaţă al acţiunilor fiind cred eu o componentă la fel de importantă din acest punct de vedere şi poate subestimată de unii investitori, aşa cum voi arăta în continuare.

Probabil că următorul exemplu va pune capăt şi speculaţiilor legate de o altă părere a unui cititor care afirmă că "strategia dividendelor dă roade pe termen lung de cel puţin 5 - 10 ani".

Din cercetările pe care le-am realizat la începutul anului în legătură cu randamentele aduse de 12 dintre cele mai importante acţiuni de la bursă în perioada 31 decembrie 1998 - 31 decembrie 2011 reiese faptul că emitenţii care nu au o politică de distribuire a dividendelor, respectiv Azomureş Târgu-Mureş (AZO) şi Banca Transilvania (TLV), au creat cea mai multă valoare pentru acţionari în această perioadă, în condiţiile în care profiturile au fost reinvestite de acestea pentru dezvoltarea business-ului. Poziţionarea Băncii Transilvania în topul câştigurilor poate fi considerată chiar surprinzătoare dacă ne gândim că banca este afectată şi în prezent de una dintre cele mai mari crize din sectorul financiar.

În cifre concrete, Azomureş şi Banca Transilvania au multiplicat în cei 13 ani banii investitorilor de 113 ori şi respectiv 67 de ori, în timp ce restul celor 10 companii de la BVB care au distribuit dividende mai mult sau mai puţin regulat au adus printr-o strategie de reinvestire a dividendelor în acţiuni câştigu