Casa din strada Kogălniceanu, nr. 7B, care adăpostește Muzeul ”Poni – Cernătescu”,  a fost construită în 1839 de către mitropolitul Veniamin Costachi.  În anul 1874 a fost cumpărată de către avocatul Dimitrie Telemaque, iar din 1880 până în 1925 a devenit proprietatea familiei profesorului Petru Poni. Din anul 1925, casa revine, fiicei lui Petru Poni, chimista Margareta Poni, care o donează în 1973 Consiliului  Popular al orașului Iași, cu scopul de a fi organizată ca  muzeu memorial  dedicat familiei Petru Poni. În anul 1974, nepoata savantului, profesoara Florica Mageru oferă Complexului Muzeal Național "Moldova", o importantă donație, care a cuprins patrimoniul mobil existent, la acea dată, în casa familiei Poni (mobilier, obiecte personale, diplome, medalii, fotografii, obiecte decorative etc.). După un lung proces de restaurare, casa dobândește statutul oficial de muzeu, inaugurat la 7 noiembrie 1991, sub titulatura iniţială de Muzeul Chimiei ieşene "Petru Poni", iar din 1994, devine  Muzeul "Poni-Cernătescu". De la inaugurare și până în prezent nu au mai avut loc reparații asupra clădirii, decât în ceea ce privește sistemul de încălzire: sobele au fost trecute pe gaz, iar în anul 2008 a fost instalată încălzirea cu centrală proprie. Sobele din teracotă nu erau originale, au fost realizate atunci când a avut loc restaurarea casei, fără a respecta epoca, conform documentelor si fotografiilor de arhivă. Sălile cu boltă, aflate la demisol, nu au fost niciodată incluse în circuitul muzeal. De asemenea, zugrăvelile, lemnăria corpurile de iluminat, stucaturile trebuiau refăcute, deoarece, pe lângă starea de degradare, nu țineau cont de tematica expozițională care trebuia să reconstituie epoca și atmosfera casei în care a locuit familia Poni. Din punctul de vedere al patrimoniului, reamenajarea expoziţiei permanente se impunea în urma îmbogăţirii acestuia prin donaţiil