Update. Alte lacrimi:

Update. A fost vîntul. De aia a plîns. Un soi de explicaţie macho. Ştim că minte şi că de fapt au fost sentimentele, haha. Guardian, explicaţie pentru faţa de muşama:

Speculation started last year that Putin had had some – ahem – work done in preparation for his return to the presidency. Observers noticed that the bags and wrinkles under his eyes had mysteriously vanished, and that his cheekbones had become strangely smooth. Last year the liberal New Times magazine ran an article headlined: “What has happened with Putin’s face?”. Opposition bloggers, meanwhile, began using the mocking hashtag #botox with reference to Putin. (Medvedev, for his part, got #pathetic.)

Lacrima lui Vladimir Putin e cel mai comentat eveniment politic al zilei. Asta arată că preocuparea pentru imagine e mai abitir decît în Vest. Cui i-ar fi fost adresată? Acelor middle class (revolutionarii Jean Jacques, cum li se spune – sînt nişte restaurante cu numele ăsta destinate băieţilor cu ceva bani) care îl contestă? Săracilor numeroşi chiar după statisticile oficiale? Vestului? Elitei care l-a desemnat?

De ce lacrima? Pentru că altceva nu prea e de comentat. De ce a apărut în coregrafie? De ce a băgat-o regizorul.

Văd că principala interpretare ar fi că încearcă să-şi “umanizeze” lookul. Însă asta e o interpretare prea standard. Aia în care un cyborg care plînge, care începe să aibă sentimente ar însemna ceva bun. Sau, chiar dacă nu plînge, dar începe să simtă cîte ceva, tot ar fi un semn bun. Ceva cam ca Schwartzenegger în celebrul episod din Terminator 2 – maşinăria înţelege şi apoi se sinucide pentru binele omenirii.

Mai există o interpretare mult mai solidă, liniile principale fiind trasate de Asimov (I, robot) sau Kubrik. “Umanizarea” e o veste proasta. Înseamnă că adversarul, duşmanul e hotărît să folosească toate ar