“Martie de Mărțișor” este o manifestare culturală și educațională pe care specialiștii Centrului Județean de Cultură Dâmbovița o desfășoară în parteneriat cu Universitatea Valahia, Facultatea de Științe Umaniste, marţi de la ora 15.30.

Astăzi când societatea noastră, din română ce era, s-a streinizat în toate obiceiurile ei, încât a ajuns a nu mai scrie, nici vorbi, nici gândi româneşte, când înşişi copiii din faşă nu mai învaţă a zice tată şi mamă, ci papa, maman, când şi chiar slugile de prin case se monsuiesc şi mădămesc în despreţul vechii frăţii româneşti, în această grozavă babilonie de limbi şi moravuri, am uitat toate tradiţiunile vechi care împodobesc trecutul nostru.

Aşa, dacă am întreba astăzi pe oricine ce este un mărţişor, desigur ar da din umere, zicându-ne: nu ştiu!, căci nu numai obiceiul, dacă însăşi amintirea lui, însuşi înţelesul cuvântului s-a şters din memoria noastră.

Româncele din vremea trecută nu ştiau să-şi facă părul din negru alb şi din alb negru, spre derâderea vârstelor, nu cunoşteau crinolinele şi turnurele, puful şi cocul, spre derâderea formelor omeneşti; ele se îmbrăcau cu altiţe, îşi spălau faţa cu apă de izvor şi urmau datinilor şi obiceiurilor strămoşeşti; ele ciocneau ouă roşii la Paşti, ascultau cântecele de stea la Crăciun, colindele la Anul Nou şi trimiteau mărţişori la întâi martie.

Să scuturăm dar noi pulberea uitărei de pe acest vechi şi frumos obicei strămoşesc. Mărţişorul era un dar ce-şi trimiteau românii unul altuia în ziua de 1 martie. El consta într-un bănuţ de aur spânzurat de un găitan de mătasă împletit cu fire albe şi roşii, pe care persoana ce-l primea în dar îl purta la gât până când întâlnea cea întâi roză înflorită, pe crengile căreia depunea apoi darul primit.