- Istoric - nr. 966 / 5 Martie, 2012 "Am fost preot la Aita Medie...” E inca tanar parintele Ioan Tamas. Slujeste Biserica Ortodoxa intr-o zona din centrul Romaniei, dar e maramuresean, de pe Valea Izei. Are farmec. E visator. Il fascineaza poezia. Cerceteaza pagini de istorie romaneasca. Scrie. Dar, inainte de toate, isi respecta misiunea care l-a adus sa slujeasca Biserica Domnului, intr-o zona cu atata vitregie pentru neamul lui. - De cati ani traiti in asa-zisa "secuime”? - De douazeci de ani... - Daca ati privi inapoi, ati lua drumul de la inceput? - Material, n-as avea curajul s-o mai fac. Am venit la Aita Medie la 1 martie 1988... - Ce-ati gasit acolo? - Dezastru. Biserica aproape daramata, Casa Parohiala chiar daramata... La Aita Mare mai exista ceva din biserica ortodoxa, dar era in stare avansata de degradare, ca si Casa Parohiala... - Cati credinciosi ati gasit in Parohie, atunci, in anul 1988? - In Aita Medie erau 14 familii. In total, cu copii cu tot, 68 de suflete. Le era foarte frica sa vorbeasca romaneste. Unii, chiar nici nu stiau limba. Nici de spovedit nu puteam s-o fac in limba romana... O chemam pe sotia mea, care e nascuta in Sighetu Marmatiei, pe o strada cu unguri, de la care, in copilarie, a invatat ungureste. A fost foarte greu de comunicat. In ’90, am adus din comuna mea, Barsana de Maramures, o troita, in locul celei distruse de unguri, in 1940. A daruit-o un mare mester din zona, Teodor Barsan, si am amplasat-o in fata bisericii din Aita Medie... Atunci, in ’90, de "Sfantu’ Gheorghe”, cu acel prilej, am invitat in comuna formatia "Ciobanasul” din Intorsura Buzaului, dupa ce obtinusem un favor... etnic: primaria s-a hotarat sa ne permita accesul in Caminul Cultural, pentru a organiza spectacolul! Era prima oara, dupa o jumatate de veac, cand se canta si se juca romaneste pe scena de aici. A fost marea mea sansa, datorata si fapt