Trăim tic-tac-ul de ghilotină al democraţiei noastre de piaţă. Peres­troika (un fel de recondiţionare, nu modernizare) a devenit tot meca­nism de piaţă. A vinde şi a cumpăra sunt verbele trecerii timpului, ale traiului de azi pe mâine, tic-tac-ul supravieţuirii.

Toţi ne seduc, ne cumpără, ne mint, ne încântă şi apoi ne vând, ne hărăzesc izbeliştii. Suntem la chere­mul mecanismelor pieţei dominate de „pieţarii” U.E., care parcă mai ieri se numea Piaţa Comună!

Ne-am câştigat (singurii violent, unicii căsăpindu-ne conducătorii adu­laţi) libertatea cu sânge. Această va­loare (democratică, dar de tranzi­ţie) s-a dovedit, de fapt, libertatea de a fi ocupaţi. De a ne ploconi şi adre­sa, de a ni se recomanda şi integra, de a ni se impune şi a cerşi! Am schim­bat dictatura de Est cu dominaţia de Vest. Am devenit din popor subor­donat, neam subaltern. Nat de mâna a doua, deh!

Am schimbat lipsa şi jindul, cu abundenţa şi neputinţa, adică banii fără marfă în marfa fără bani. Ieri răbdam în tăcere şi scrâşneam, azi suferim în urlet şi-njurăm. Liber­ta­tea de a spune e reală. Ieri n-aveam ce mânca, dar supravieţuiam, azi sunt de toate, dar murim de foame. Ieri ne era frig şi frică, azi îngheţăm cu curaj. Suntem nisipul neputinţei care se scurge în clepsidra cu măsluiri. Suntem sub tăişul ca de ghilotină al unui tic-tac al maşinăriei infernale care toacă ultimele secunde dinain­tea marii deziluzii apocaliptice.

Trăim tic-tac-ul de ghilotină al democraţiei noastre de piaţă. Peres­troika (un fel de recondiţionare, nu modernizare) a devenit tot meca­nism de piaţă. A vinde şi a cumpăra sunt verbele trecerii timpului, ale traiului de azi pe mâine, tic-tac-ul supravieţuirii.

Toţi ne seduc, ne cumpără, ne mint, ne încântă şi apoi ne vând, ne hărăzesc izbeliştii. Suntem la chere­mul mecanismelor pieţei dominate de „pieţarii” U.E., care parcă mai ieri se