Românii consumă anual circa 9-10 kg de mezeluri, potrivit reprezentanţilor Asociaţiei Române a Cărnii. Din totalul vânzărilor de mezeluri, ponderea cea mai mare o deţin salamurile, cu 40%, urmate de cârnaţi şi crenvurşti, cu 20% şi parizer, cu 15%.
Din dorinţa ca alimentele, în special carnea şi preparatele din carne, să aibă un aspect mereu fraged şi un termen de valabilitate cât mai mare, mulţi producători aleg să folosească potenţiatori de gust şi aditivi alimentari care ajută la menţinerea aspectului proaspăt. Mai mult, medicii nutriţionişti afirmă că unii producători adăugă şorici, apă, grăsime şi tendoane, în cantităţi mai mari decât ingredientul de bază, carnea.
Aspectul este sesizat şi în raportul de activitate al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului (ANPC), potrivit căruia o mare parte dintre alimentele vândute în comerţ nu respectă normele de etichetare şi de conformitate impuse de legislaţia în vigoare.
În plus, deşi conform etichetei, carnea este ingredientul principal al multor preparate, analizele de laborator realizate de cei de la ANPC arată că aceste alimente conţin resturi de ţesut muscular. Produse ca parizerul, crenvurştii, salamul de vară aveau un conţinut de proteine mai mic cu 2% faţă de prevederile legale, semn că la prepararea lor s-a folosit foarte puţină carne. De exemplu, un parizer de curcan conţinea de fapt emulsie de şorici şi slănină de porc, iar un crenvurşti de curcan avea 60% carne porc şi 15 % curcan.
Datele ANPC arată că în 2010 au fost prelevate 367 de probe de la diferite produse alimentare, inclusiv preparate din carne şi s-a constatat că la 39,8% dintre probele examinate nu s-au repectat prevederile legale în vigoare.
Proceduri de falsificare
Industria alimentară din mileniul III pune mult accent pe felul în care arată un preparat şi mai puţin pe calitatea nutritivă a
