“Am o mare rugăminte : eu închei acum, nu vreau să aplaude nimeni, că nu aveţi de ce”. Acestea fuseseră cuvintele cu care preşedintele Traian Băsescu şi-a încheiat discursul ţinut la bilanţul pe 2010 al M.A.I., unde şeful statului a cerut, în primul rând, reforma calităţii oamenilor.
Un an mai târziu, la bilanţul aceleiaşi instituţii, a participat nu preşedintele, ci un om apropiat lui, noul premier Mihai Răzvan Ungurean. Într-o notă mai diplomatică, esenţa discursului a fost cam aceeaşi. “Eu nu vă mulţumesc, eu aştept să vă dau prilejul să vă mulţumesc”, a declarat primul-ministru. Cu doar câteva zile înainte, la bilanţul Poliţiei Române, Mihai Răzvan Ungureanu pusese degetul pe rană : “Observ în limbajul multora dintre cei care se referă la bilanţuri, mai ales în structurile ministerelor cu implicare majoră în siguranţa cetăţeanului, termeni care ameninţă să îşi piardă înţelesul : reformă, modernizare, redobândirea încrederii, recâştigarea imaginii. Ei au valoare în situaţia în care sunt susţinuţi de evidenţă. Nu pot să nu spun că ori de câte ori vorbim, de la an la an, de o nouă reformă în activitatea Poliţiei Române, încep să cred că ea nu a fost niciodată începută”.
Cu alte cuvinte, după un an de zile în care la cârma acestui minister s-a aflat un om pe care preşedintele îl investise cu încredere anunţată public, iată că lucrurile par să fi rămas înţepenite în aceeaşi stare generatoare de nemulţumire.
Domnul Igaş, s-a dovedit, nu a convins în rolul de ministru de Interne. În perioada cât a condus M.A.I., nu l-am auzit cerând public un punct de vedere D.G.I.P.I. – serviciu pe care cei mai mulţi dintre cei care s-au perindat la şefia Internelor nu l-au admonestat public niciodată, oare de ce?, nici atunci când a contribuit la numirea unor personaje controversate în înalte funcţii din Interne ori din struct
