Mihaela Ionescu a stat liniştită multă vreme, crezând că fiica ei încă mai are timp să se joace cu păpuşile şi să meargă la grădiniţă. Noul ordin impus de ministrul Educaţiei a luat-o pe nepregătite şi a făcut-o să se vadă în situaţia de a intra în tăvălugul schimbărilor mai repede decât ar fi bănuit. Adina, copila ei, are 6 ani, şi din toamnă trebuie să meargă la clasa pregătitoare. ”Noi stăm chiar la graniţa dintre sectoare. Habar nu aveam către ce şcoală trebuie să o luăm. Nici nu ne-am gândit care ar fi cea mai potrivită pentru copil, mai ales că noi credeam că mai avem de stat un an în grădiniţă. Nu a venit nimeni să ne informeze, iar la grădiniţă ne-au spus foarte puţin, cam ce am auzit şi de la televizor, un talmeş-balmeş. A trebuit să sun la Inspectoratul Şcolar Bucureşti, să le zic strada pe care stau şi aşa am aflat că aparţin de Şcoala nr. 150. Am fost norocoasă, pentru că această şcoală este considerată a fi una bună, dar ce mă făceam dacă era una la care nu aş fi vrut să o dau?”, se întreabă femeia, în timp ce îşi aranjează actele necesare înscrierii: certificatul de naştere al fetiţei, copia de pe buletin, adeverinţa de la medicul de familie, conform căreia copila este aptă pentru şcoală, şi bonul de ordine primit la intrare. Aşteaptă de mai bine de o oră să păşească în cabinetul directoarei, pentru a-şi vedea fata înscrisă. Suprinză: softul menit să stocheze înscrierile nu merge. „Nu mă măi miră nimic. La noi e de aşteptat să se întâmple astfel de lucruri!”, îşi arată mama dezamăgirea. Un tătic agitat dă târcoale doamnei care înmânează bonurile de ordine. Femeia ridica din umeri, când este întrebată dacă ştie cât mai durează repararea defecţiunii şi spune printre dinţi, zâmbind împăciuitor: ”deh, ca la noi, la nimeni. Mai aveţi puţină răbdare”, şi scrie pentru cei care se grăbesc la lucru, pe bileţele, numărul de telefon al şcolii, pentru ca ei să