Poem de DOREL MIHAI GAFTONEANU Parodie-pamflet. In memoriam marelui scriitor Liviu Rebreanu. Motto: “Arta scrisului înseamnă arta de a descoperi ceea ce crezi.” (Gustave Flaubert)   ...Vara. Praf. Troiene. Iarna. Colţ modest. Uitat de lume. Alte timpuri. Şi alţi oameni. Unii neştiuţi pe nume. Vale. De Siret. Cu dealuri. Heleşteul. La izvoare. Lunca. Ba(h)na. Şi imaşul. Nesfârşitele ogoare. Iazuri... gârlă! Gârla Morii. Pâlcuri. Sălcii scorburoase.  Drumuri lungi. Răspântii. Coturi. Şerpuite printre case. ...Linia ferată. Trenul. Ceasul satului, nu alta! Liziera. Bariera. Gara noastră, recte... halta! Cimitirul. Din vechime. Triste umbre reci şi şoapte. Cu tăceri adânci, profunde. Locul groazei. Miez de noapte. Orizontul. La pădure. Se vedea în depărtare, Mi-a marcat copilăria... (O fi fost tăiată, oare?) ...Într-un sat. Din nordul ţării. Şcoală. Mulţi elevi. La ţară. Catalogul. Pe catedră. O severă profesoară. Mă opresc. Cu ochii ţintă. Spre un chip nedesluşit. Un copil. Atent. Cuminte. Cu nimic deosebit. Pasiuni. La cât… cuprinde! Cu deviza: «Voi învinge!» Carte. Muzică. Şi rebus! Dar şi… nelipsita minge! …Mă întorc cu ani în urmă… Nişte ani trecuţi ca norii! Pe pereţii albi… ca varul, stau grămadă scriitorii. Peste toţi, “El presidente”... «Nu există nu se poate!» La costum şi la cravată. Brav exemplu. Cam la toate. ...Ora de literatură. Bun prilej de „(p)răfuială“. Note... medii. Pentru „tablă“. Cu perdaf şi săpuneală. Note mari. Lucrări. Compuneri. Testele «extemporale». Grea materie, «materna». Neglijată? Chin şi jale. După ani rămân puţine. Amintirile-imagini. În albumul de “memorii” scade numărul de pagini. Nu-i uşor. Nici vorbă. Totuşi. Îmi fac ordine în gânduri. Chiar deloc întâmplătoare, am ales aceste rânduri. (…Le ţin minte, grele vorbe. Mi-au pecetluit destinul. Mai plăcute sună astăzi. Învechite precum vinul.) «Scrii frumos. Citeşti. Faci fişe. Din lect