Pe 5 martie 1953, cum suna comunicatul oficial, “a incetat sa bata inima lui Iosif Vissarionovici Stalin”. Chiar a incetat? Nu constituie deloc o surpriza victoria lui Vladimir Putin in alegerile din Rusia. Opozitia este eterogena, fragmentata si confuza, Intre protestatarii anti-Putin se afla liberali pro-occicdentali si nationalisti slavofili, prieteni si adeversari ai societatii deschise. Kremlinul controleaza cu mana de fier mediile de informare si resursele politico-financiare, iar oligarhii care misca-n front sunt rapid emasculati. Democratia rusa, atata cate este, se afla in suferinta. Revolutia rusa, inceputa in ultimii ani ai perestroikai, continuata in perioada Eltin, nu este nici pe departe incheiata (a se citi cartea lui Michael McFaul, profesor la Universitatea Stanford, actualul ambasador al SUA la Moscova).
http://carnegieendowment.org/2001/10/01/russia-s-unfinished-revolution-political-change-from-gorbachev-to-putin/ils
Sigur, s-a format o clasa de mijloc, societatea civila se re-organizeaza, sansele unor schimbari nu sunt catusi de putin excluse. Pentru moment, insa, Putin este la pupitrul de comanda, alaturi de aliatii sai de incredere, cei mai multi dintre acestia fiind fosti ofiteri KGB. Putinismul nu este doar numele unui regim politic autoritar (“democratia controlata”), ci si al unui mod de a vedea lumea, istoria, competitiile globale. Asadar, numele unei ideologii in care se intalnesc nostalgia imperiala, pasiunile eurasiatice, mitologiile staliniste si temele traditionale ale national-bolsevismului (rus, dar si german). Unul dintre inspiratorii geopoliticiii putiniste este Aleksandr Dughin, un personaj despre care se stie prea puţin in Romania. Reiau mai jos o instructiva parabola, scrisa in cheia sarcasmului kolakowskian, de Anca Cernea. Textul a aparut pe blogul “In linie dreapta”, intr-un forum despre straniile metamorfoze a
