FIFA a dat “like” pe două proiecte controversate. O fi efectul 2012?
După lupte seculare, venerabilul Blatter, de la celebra emisiune de divertisment «Sepp şi gol!», a acceptat tehnologia electronică de linia porţii înainte ca omenirea să inventeze teleportarea. Aleluia!, veţi zice. Nu. Despre efuziuni religioase, la paragraful următor. Aici e despre înapoierea culturală a celui mai răzgîiat copil al planetei. Decizia vine prea tîrziu, fotbalul s-a compromis demult. El nu păşeşte cu convingere către adevăr, ci e împins de la spate de miliarde de cetăţeni exasperaţi de acest Jurassic Park hipnotizat de propria-i splendoare. Şi, oricum, senzorii nu vor apărea înainte de 2013, adică după sfîrşitul lumii. Tehnologia, ajunsă la nivel de gîgă în tenis sau ciclism, îi sperie aşa cum pe vremuri drăceasca maşinărie cu aburi a lui Stephenson băga groaza în fermierii dintre Stockton şi Darlington, convinşi că vacile lor se vor buluci toate printre şine către o sinucidere ritualică. Chestiunea deci trebuie verificată şi paraverificată. Ei, dar cu baticul e mult mai simplu. Aici intervin Ali şi David. Şi ce nu facem noi pentru pacea lumii, dragi pionieri!
S-a hotărît ca doamnele din Islam să poată purta pe teren hijab. Batic, adică. Deja pot juca în pantaloni lungi-bufanţi şi mîneci pînă la palme, ceea ce e ultraconfortabil. Ştiu ce-o să ziceţi. Nu, nu vom vedea femei saudite acoperite complet pe un gazon. Dar vom zări, buimaci, fete purtînd pe cap ceva care nu seamănă nici a echipament sportiv, nici a văl religios. Pozele sînt elocvente. E un soi de turban fără legătură cu portul tradiţional (înfăşurat în jurul gîtului ar fi produs un risc de sugrumare), perfect antiproductiv, căci a lovi mingea cu capul devine o aventură burlescă. Imaginile cu fotbaliste în veşminte largi, antisex, zic multe despre performanţă. Or, ideea de bază a sportului de vîrf e, simplu spus
