"Dialogul" este unul dintre cele mai demonetizate cuvinte ale ultimilor ani. Dupa saptamini de proteste in toata tara, puterea actuala a inceput sa repete obsedant aA€Aždialog", ca un soi de perdea ieftina peste o realitate sumbra: dialog inseamna sa accepti opinii radical diferite, sa negociezi in mod real cu oponentii, nu sa repeti robotizat aceleasi si aceleasi timpenii. Daniel Daianu este unul dintre putinii economisti romani care au introdus elemente de dialog real. Poate mult mai tranzitiv si mai direct in opinii economice iesite din tipar este Liviu Voinea. Daianu e un temperat si un diplomat. Numai ca el a facut un lucru pe care multi intelectuali au uitat sa-l faca: a citit. E o sursa inepuizabila de bibliografie noua, de referinte proaspete. Iar ultimul deceniu a adus in prim-planul dezbaterilor economice si specialisti care se indoiesc serios de miracolul pietei libere, de solutii aproape mistice precum privatizarile agresive si dereglementarea pietei financiare. Incepind de la Capitalismul incotro, Daianu propune articulat o dezbatere clara in care sa fie puse fata in fata finanta si etica. De asemenea, autohtonizeaza multe idei ale unor economisti din linia Keynes-Stiglitz, temperind astfel un radicalism neoliberal foarte prezent in puterea finantista romaneasca. Polemica lui Daianu continua la fel de temperat si in culegerea de studii, articole si interviuri aparuta anul acesta sub un titlu incisiv: Cind finanta submineaza economia si erodeaza democratia. Daianu nu pierde timpul cu naivitati Daianu imblinzeste asadar bibliografiile. De ce o fi asa important? Pentru ca daca-i spui unui tip de la putere ca are nevoie sa-l reciteasca pe Keynes si s-o lasi mai moale cu Scoala de la Chicago, iti va ride in fata (asta in caz ca a citit totusi ceva). La Daniel Daianu, aceste piedici sint depasite, discuta natural despre marile teorii economice fara sa exulte s