Asociaţiile militante ale revoluţionarilor cu certificat au jucat un rol esenţial la protestele din ianuarie şi o vor face din nou imediat ce dă firul ierbii, fiţi siguri. Sursa: EVZ

Arestarea săptămâna trecută a secretarului de stat George Costin, aflat în frun tea acestei piramide, a pus însă o rază de lumină pe acest colţ obscur al administraţiei româneşti, unică în felul ei, concepută şi susţinută moral de Ion Iliescu, doar noi între ţările foste comuniste mai având un asemenea sistem paramilitar de organizare pentru supt bani de la buget. Până în 2006 existau 2.059 de "urmaşi eroi de martiri" şi 2.397 de "răniţi în revoluţie". Însă în acel moment, la 16 ani de la evenimente, ca şi când statutul de rănit nu fusese abuzat deja destul de personaje notorii pentru faptul că şi-au prins unghia în clanţa uşii când dădeau să iasă la luptă, s-a adoptat brusc o lege ce extindea statutul şi pentru cei "remarcaţi prin fapte deosebite".

Rana ca rana, dar "faptele deosebite" sunt o noţiune alunecoasă dată în gestiune unor personaje patibulare precum dl. Costin, pe care l-aţi văzut la televizor. Ca atare, numărul revoluţionarilor s-a mărit brusc de cinci ori (!) după 2006, ajungând la impresionanta cifră de 21.000. Cu alte cuvinte, deşi poate n-aţi remarcat, în decembrie 1989 am avut în stradă mai bine de o divizie cu efectiv complet, constând în civili bine organizaţi şi care au făcut "fapte deosebite" contra lui Ceauşescu. Asta nu include pe celelalte mii de persoane care om mai fi stat şi noi la diverse baricade, dar nu ne-a dat prin cap să cerem dovadă cu ştampilă pentru asta. De la 4.400 la 21.000 de luptători, spor natural după 2006, e ceva… Indemnizaţia lunară neimpozabilă (deci netă) a acestor luptători se acordă în felul următor: se ia ca bază venitul mediu lunar brut, de exemplu 2.117 RON în 2012; se înmulţeşte cu 1,1 pentru cei care n-au suferit fizic; ap