Alegerile prezidenţiale americane sunt de fiecare dată un spectacol planetar. Ele suscită un enorm interes pentru că preşedintele american este în mod automat şi primul lider mondial, în condiţiile în care Statele Unite sunt prima putere militară, economică şi diplomatică a lumii. În materie de democraţie, însă, America nu este şi cel mai bun model.
Nu poate fi un model pentru viitorul democraţiei un sistem în care banul are o pondere atît de strivitoare. Acest reproş este formulat de mulţi observatori, intelectuali, politologi, istorici, pe scurt, de toţi cei care reflectează la viitorul democraţiei şi la cum s-ar putea ameliora acest regim despre care Winston Churchill spunea că “este cel mai rău dintre toate, cu excepţia celorlalte”.
Noua legislaţie americană privind finanţarea campaniilor electorale “permite ca lumea banului să apese asupra alegerilor într-o opacitate totală, cum rareori s-a întîmplat în istoria Statelor Unite”, scrie corespondentul în această ţară a cotidianului catolic francez La Croix.
Curtea Supremă din Statele Unite a aprobat un mecanism prin care milionarii, miliardarii, dar şi intreprinderile pot oferi cecuri unor aşa-numite “comitete de acţiune politică”. Pe hîrtie acestea figurează ca independente, dar această independenţă este de faţadă pentru că în spatele lor se află anumiţi politicieni şi actori direcţi ai înfruntărilor electorale.
Banii au influienţat întotdeauna jocurile politice din Statele Unite şi mai ales alegerile, iar candidaţii la prezidenţiale şi-au făcut publicitate cu sume enorme. Dar decizia luată, în numele libertăţii de exprimare, de Curtea Supremă în 2010, şi care a fost de altfel criticată foarte sever de preşedintele Barak Obama, reprezintă o nouă etapă, “o revoluţie” (scrie La Croix) în ce priveşte finanţarea luptei electorale.
Aceste “comitete de acţiune politică” nu sunt constr
