În Franţa, dezbaterile şi sondajele continuă să puncteze campania electorală. Fiecare săptămînă este marcată de noi teme puse în dezbatere şi de noi sondaje, inclusiv pe tema calităţii campaniei.

Plouă cu sondaje, într-adevăr, în această perioadă. Ele sunt atît de multe încît uneori apare întrebarea legitimă a credibilităţii lor. În materie de tendinţe nimic nu s-a modificat între cei doi principali protagonişti, Nicolas Sarkozy şi François Hollande.

Candidatul socialist face în continuare figură de favorit iar şeful statului, candidat la propria sa succesiune, nu a reuşit să cîştige în mod spectaculos terenul în ultimul timp.

Mult mai interesant este însă un sondaj, ale cărui rezultate sunt publicate de cotidianul Le Monde, din care rezultă că 65 la sută dintre francezi nu sunt mulţumiţi de... campanie.

Sau mai bine spus de calitatea ei şi de ţinuta dezbaterii. Multor francezi li se pare că nu se discută destul depre teme cum ar fi pensiile, justiţia, ecologia sau şcoala.

Le Monde mai constată că din acest punct de vedere, al calităţii dezbaterii, sunt penalizaţi atît Nicolas Sarkozy cît şi François Hollande, care pierd fiecare cîte două puncte în barometrul popularităţii. Între timp însă urcă în intenţiile de vot trei candidaţi marginalizaţi pînă acum, Jean Luc Mélenchon, François Bayrou şi Marine le Pen.

Cazul lui Jean Luc Mélenchon este poate cel mai interesant, întrucît prestaţiile sale publice nu trec neobservate. Personal aş spune că el este şi un actor extraordinar, capabil să improvizeze uneori, să dea replici spumoase şi să menţină în jurul său o notă de optimism.

Impetuos, fostul lider socialist devenit liderul unei coaliţii de grupuri de stînga radicale şi chiar de extremă stînga, are de fapt un scop precis, să obţină cel puţin 10 la sută din sufragii la primul tur al prezidenţialelor.

El este destul d