Chiar dacă nu exclusiv, degradarea jurnalismului, limbajul vulgar, călcarea în picioare a eticii, predominanţa senzaţionalismului, lipsa de echilibru politic în televiziune intră în responsabilitatea CNA.

Deşi pare a fi luat recent o decizie eroică prin întreruperea timp de 10 minute a emisiei Antenei 1 pentru un grav prejudiciu adus dreptului la intimitate şi imagine al lui Emil Boc, Consiliul Naţional al Audiovizualului se dezvăluie ca o instituţie structural viciată de influenţe politice care întunecă dreapta judecată impusă de lege. O conferinţă de presă a 4 membri din CNA confirmă starea de conflict moral ce domină deciziile sale. Contaminat de răzbelul dintre putere şi opoziţie, Consiliul a devenit de o vreme un câmp de luptă politică (ceea ce nu îi este îngăduit de lege) sub aparenţa protejării armoniei audiovizualului românesc. Cu ochii pe orologiul politic, se pot inventa reguli neconsemnate în Legea audiovizualului sau în reglementări (s-a putut astfel amâna arbitrar decizia privitoare la noile injurii lansate de Gâdea pe Antena 3), se pot da zeci de somaţii şi amenzile cele mai indulgente unor posturi TV care recidivează zilnic, se poate aplica dublul standard, pentru unii mumă, pentru alţii ciumă, cum se sublinia în conferinţa de presă, riscându-se pierderea rostului CNA de garant al interesului public şi al jocului corect pe piaţa audiovizuală.

O cercetare asupra indicatorilor autonomiei şi eficienţei autorităţilor de reglementare a audiovizualului din UE, efectuată de mai multe universităţi europene şi publicată în 2011 sub genericul INDIREG, arată că orice autoritate se defineşte ca autonomă atunci când este independentă faţă de politicieni şi faţă de interese private, când are autonomie organizaţională, incluzând-o pe cea financiară, şi când emite judecăţi imparţiale care îi conferă autoritate, echilibru, credibilitate, pe baza unei