Din spatele tejghelei de sticlă, sub care se odihnesc inofensiv pistoale Walter, Colt sau un impunător revolver Magnum de la Smith&Wesson, fostul comisar şef de poliţie Constantin Grumezescu îşi învaţă un client ce poate face cu noua puşcă de vânătoare Benelli, pe care tocmai a achiziţionat-o, cu 6.500 de lei.
De mai bine de 20 de ani, Grumezescu lucrează cu armele de foc. Până anul trecut a fost şeful Serviciului Arme şi Muniţii din Poliţia Română, de unde cei care vor să aibă o armă de foc trebuie să obţină permisul. S-a pensionat şi acum lucrează cu un magazin de arme şi muniţie aflat la câţiva paşi de Poliţia Capitalei, pe Brezoianu.
Prin faţa ochilor lui au trecut mulţi posesori de arme cu glonţ. Doi poliţişti s-au sinucis cu arma avizată chiar de el: "Eu am zis să fie sănătoşi. Bine că nu au luat şi pe alţii cu ei".
România are una dintre cele mai restrictive legi din lume privind deţinerea de arme de foc.Armă cu glonţ au voie să aibă doar magistraţii, diplomaţii, militarii, poliţiştii şi demnitarii (primari, miniştri, parlamentari). Bodyguarzii de la firmele private, de exemplu, nu au voie cu pistol cu glonţ. Asta nu garantează însă nimic, iar măcelul de la coafor o dovedeşte cu vârf şi îndesat.
Când aude de agentul de poliţie Gheorghe Vlădan şi de ploaia de gloanţe pe care a abătut-o asupra soţiei şi colegelor ei din coaforul de la "Perla", Grumezescu ţine să lămurească ceva de la bun început. E un fel de cod verbal, aşa cum mafioţii din filme se recomandau între ei - e unul de-al nostru sau e unul dintre noi.
"Ştii, în Poliţie avem de toate, lăutari, ospătari. Ăsta era şofer. De-aia la noi e o vorbă, că sunt două feluri de poliţişti: ăia din Poliţie şi ăia de la Poliţie", spune şiret Grumezescu. Vlădan era doar unul "din Poliţie", fiind angajat din sursă externă, ca şofer, şi astfel beneficiar de grad de poliţist.
Nu