Probabil vă întrebaţi de ce l-am descris ca fiind “o cursă nebună într-un montaigne-russe ameţitor…”. Pentru că trupa „Viţa de vie” e un strop de cultură brută picat în mediul românesc dintr-un noroc imens pentru noi. Şi pentru că vineri noaptea, pe 2 martie mai exact, undeva după ora 1, am intrat într-un ritm nebun la concertul „Viţa de vie” din Gallery The Pub.

Concertul din Gallery The Pub a adunat o mână bună de oameni, veniţi trup şi suflet pentru atitudinea rebelă, atmosfera dinamică şi apartenenţa trupei „Viţa de vie.” Deşi începutul concertului a trecut prin încercări complicate legate de sunet, pentru că se auzea încet, din fericire după primele două-trei piese sonorizarea a avut parte de o rezolvare şi s-a auzit bine.

Băieţii de la „Viţa de vie” au potenţial extraordinar de mare, o energie care de multe ori m-a lăsat să mă uit cruciş. Cred că şi de li s-ar pune un cip, tot ar fi greu de detectat! Când Adi Despot a urcat pe scenă, a dispărut orice moment plictisitor, în aer pluteau doar emoţii, pe care le transmite prin dinamismul lui, prin atitudinea lui tinerească. Nu ştiu de unde are atâta putere, dar alături de trupă, reuşeşte să ne urce pe culmile extazului de fiecare dată, să ne stoarcă de toţi fiorii şi să ne consume toate rezervele de energie… şi nu în ultimul rând, să scoată la lumină “fiara devoratoare din noi”.

O astfel de atmosferă se conturează la concertele „Viţa de vie”! Se spune că tot ce abordează fantezia, visul, libertatea, naşte opere de artă!…în opinia mea, Adi Despot, alături de trupă, a atins aceste culmi, pentru că în momentul în care “încălecam caruselul concertelor lor”, îi uităm pe toţi, chiar de privim în orice parte parcă nu mai vedem oameni, parcă nu mai există nimeni şi nu mai simţim niciun pământ…pur şi simplu devenim captivi într-un vârtej al muzicii lor!

Deşi ar trebui să fie final de articol, spun