De aproape 48 de ani în comuna Gurghiu, mai precis în satul Comori la numărul 12 locuieşte familia lui Suciu. Sandu s-a căsătorit cu Floarea consăteana sa, după o lună după ce a cunoscut-o la un joc în sat în 1964. S-au iubit de la început şi au respectat jurămintele făcute în faţa lui Dumnezeu şi au trăit împreună o poveste de dragoste ca în basmele populare din care s-au născut opt copii, patru fete: Florina, Lenuţa, Viorica şi Maria şi patru băieţi: Alexandru junior, Viorel, Florin şi Dumitru care şi-au găsit toţi un rost în viaţă. Şase în judeţul Mureş şi doi băieţi în Germania. Cei opt copii le-au dăruit la rândul lor 14 nepoţi. Pentru întreţinerea familiei Alexandru a fost obligat din tinereţe ca pe lângă munca de îngrijitor de vaci, la ferma Gostat-ului să lucreze, din lemn, obiecte necesare în gospodăria proprie şi pentru vânzare.

Maestru lingurar

Astfel că nea Alexandru a ajuns încet să devină foarte popular în tot judeţul Mureş pentru talentul său de a îmblânzi lemnul. Ai impresia că lemnul vorbeşte cu nea Alexandru privindu-i exponatele şi că maestrul lingurar şi-a dedicat toată viaţa artei populare reuşind printr-o perseverenţă ieşită din comun şi a unui talent care nu e la voia întâmplări să dea fibrei lemnului o viaţă adevărată prin forma obiectelor care le ciopleşte. Meşterul lingurar exploatează la un maximum lemnul din în marea “ladă cu zestre” a ţinutului mureşean, cioplind linguri, furculiţe, suporturi de lumânări, blide, toporişte ori alte ustensile de uz practic necesare într-o gospodărie.

Toate ustensilele meşterului sunt confecţionate din lemn de plop, salcie, fag, frasin sau paltin. Însă cel mai bun lemn pentru meşteşugul lui nea Alexandru este lemnul de salcie şi plop, plopul de uric în special pentru fibra şi rezistenţa sa. Lemnul adus din pădure, meşterul din Comori îl decojeşte, îl crapă pe fibră şi îl usucă cum ştie