- Editorial - nr. 967 / 6 Martie, 2012 Desigur ca in cadrul epistolar restrans, o argumentatie are limitele ei de convingere. Este inca o marturisire deschisa a unor concetateni de-ai dumneavoastra, de care nu se poate sa nu tineti seama. Scopul principal al acestei scrisori este de a va comunica parerea noastra (si a multor altora) privind oportunitatea politica si caracterul moral al unor declaratii si interviuri (…), precum si efectul lor asupra celor doua comunitati si a relatiilor dintre ele (…). Facem, deci, un apel la credinta dumneavoastra, la principiile, bunavointa, patriotismul, sinceritatea dumneavoastra, la dragostea dumneavoastra de adevar si dreptate, cerandu-va sa urmati acea cale care este, in acelasi timp, calea inimii si a mintii. Pe acest drum vrem si noi sa mergem, pe acest drum vrem sa ne intalnim, pentru ca este singurul drum in care exista dragostea de Dumnezeu, de neam, de patrie si de semeni”. Cuvintele de mai sus, adresate lui Tõkés László, pe atunci episcop de Piatra Craiului, fac parte dintr-o "Scrisoare deschisa”, semnata de un grup de intelectuali romani, senatori in Parlamentul Romaniei, la 15 aprilie 1993. Numele lor este: Matei Boila (senator de Cluj), Serban Sandulescu (Valcea), Vasile Vetisanu (Satu Mare), Constantin Ticu Dumitrescu (Bucuresti), Gheorghe Catuneanu (Vrancea), Ion Manea (Iasi), Mihai Buracu (Mehedinti), Voicu Glodeanu (Maramures), Adrian Sarbu (Teleorman), Nistor Badiceanu (Bihor), Valentin Gabrielescu (Brasov), Vladislav Tiberiu (Hunedoara), Ion Paul Popescu (Olt), Ioan Lup (Bucuresti), Stefan Radof ((Ilfov), Ion Paun Otiman (Timis), Ion Sabin (Constanta), Dumitru Caluneanu (Galati), Maria Tetu (Suceava), Andrei Potcoava (Dolj), Radu Vasile (Bacau). Anuntandu-l pe episcop, inca de la bun inceput, ca randurile adresate prin "Scrisoarea deschisa” "nu au rolul de a starni vreo polemica, dupa declaratiile lui cu pute