(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 70, martie 2012)
An de an, Dilemateca pune această întrebare fiecărei serii de scriitori debutanţi, încercînd să pătrundă adevărul afirmaţiei lui Charles Baudelaire, din urmă cu mai bine de un secol, conform căreia "în ziua cînd îşi corectează primul şpalt, scriitorul tînăr este la fel de mîndru ca elevul care tocmai a luat un sifilis."
Crista BILCIU Pentru mine, scrisul a fost întotdeauna atît de natural, încît eram sigură nu numai că oricine poate scrie, dar că majoritatea o şi face. La 10 ani am avut gata primul manuscris al unui volum de versuri şi nu îmi pare rău că nu l-am publicat. În anul I de facultate am adunat din nou de un volum de dragoste, dar pe acesta îl consider acum numai bun să aţîţe un foc de tabără. Mai am, în lada mea de zestre, mai multe romane începute şi abandonate, mai ales în anii de liceu... Poema desnuda am scris-o vreme de zece ani şi pe urmă am lăsat-o să zacă în ladă încă cinci. Cineva mi-a spus că e mai bine aşa, pentru că, în urmă cu cinci ani, volumul nu ar fi avut impactul de acum. Şi eu mă bucur că am aşteptat: la 20 şi ceva de ani, încă mai visam să schimb lumea cu o singură carte. Între timp, ca regizor de teatru, am trecut deja prin dezamăgirea primului spectacol de succes, spectacol care nu a schimbat absolut nimic. Sala a fost plină, aplauzele au curs, apoi luminile s-au stins şi nu a urmat decît depresie. Aşa că, acum, trecută de 30 de ani, ştiu că acest debut literar al meu e doar atît: prima carte dintre multele care vor urma. Nici nu mă mai gîndesc la ea, lucrez la volumul doi cu mult timp dinaintea publicării primului. (Poema desnuda, poezie, Editura Cartea Românească, 2011, Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" - Opera Prima)
Bianca BURŢA-CERNAT Fotografie de grup cu scriitoare uitate a ieşit din tipografie în urmă cu patru luni. Încerc să mă acomod