Noile reglementări aduc în mâna judecătorului instrumente juridice prin care acesta poate interveni în relaţia contractuală dintre părţi. Aceasta nu înseamnă însă că debitorul unei obligaţii contractuale neexercitate în mod culpabil poate beneficia de exonerare, alegând calea instanţei.
“Fără îndoială noul cod civil (NCC) reprezintă o sursă generoasă pentru interpretări curajoase, unele părtinitoare sau strict conjuncturale,însă, în calitate de avocat, consider că este esenţial ca interpretarea oricărei reglementări legale să fie înainte de toate, una juridică şi de specialitate. Precizăm faptul că avem un exemplu de notorietate cu privire la efectele publicării unor informaţii anacronice care au generat oîinţelegere eronată de către clienţi a efectelor contractelor de leasing.
În perioada de început a crizei economice (2008 – 2009), unii au opinat că,îin măsura în care clientul nu mai poate suporta plata ratelor de leasing, soluţia curată şi fără bătăi de cap pentru client este să aducă echipamentul sau autoturismul la societatea de leasing.”, spune Bogdan Mariţa, şeful comitetului juridic al Asociaţiei Societăţilor Financiare din România(ALB).
Aşa cum probabil este deja cunoscut, NCC aduce în mâna judecătorului instrumente juridice prin care acesta poate interveni în relaţia contractuală dintre părţi. Aceasta nu înseamnă însă că debitorul unei obligaţii contractuale neexercitate în mod culpabil poate beneficia de exonerare, alegând calea instanţei.
Prerogativele instanţei în baza noului cod civil au menirea de a restabili, acolo unde este cazul, echilibrul contractual al contravalorii prestaţiilor şi evitarea unor abuzuri vădit excesive. Contractul de leasing este un contract specific reglementat prin OG 51/1997 astfel cum a fost modificată şi actualizată. Prin Legea 93/2009, leasingul financiar a fost calificat ca fiind activitate de c