Din cuprinsul nr. 1038 al săptămânalului belgian LE GÉNÉRALISTE, am reţinut câteva teme interesante. Creierul – eterna enigmă. Raportat la talia individului, creierul omului, în comparaţie cu cel al rudelor apropiate din regnul animal, este totuşi mare. La copilul în dezvoltare, organul monopolizează până la 60% din energia totală, cu limitarea nevoilor celorlalte structuri. Teoria ţesuturilor cu cost crescut, apărută acum cincisprezece ani, spunea: evoluţia creierului p Publicitate ână la performanţele actuale s-a însoţit, firesc, cu o reducere a funcţiei digestive. Se ajunge, mai nou, la concluzia: dacă un creier mai mare cere mai multă energie, iar sistemul digestiv nu urmează aceeaşi curbă de creştere, ultimul trebuie să fie mai eficace. Caracter pe care hominizii l-au dobândit printr-o hrană mai variată, câştigată graţie unei vieţi colective. Ei şi-au schimbat modul de viaţă şi dezvoltarea. Fapt ce a permis o redistribuire diferită a energiei. Aceşti hominizi, deveniţi sedentari şi apoi culegători, crescători şi cultivatori, îşi reduc deplasările. Fac economie la capitolul sarcinilor cu ample deplasări frecvente. Materia cenuşie mai abundentă se va arăta aptă să stăpânească situaţii tot mai complexe, cu favorizarea economiei de mijloace. Începând de aici, întreg sistemul se accelerează la nivel individual: cu cât creşte capacitatea reflexivă, cu atât acela care dispune de ea se va dovedi şi mai apt să-i exploateze capacităţile. Pe această cale, individul îşi poate făuri condiţii de viaţă care îi permit evitarea cheltuielii inutile de energie, cu punerea acesteia mai ales la dispoziţia unei dezvoltări cerebrale care îi conferă forţă şi specificitate. Urmarea se cunoaşte: individul devine Homo sapiens. Suntem deci produsul unei evoluţii, cu apariţia unor indivizi cu creier hipertrofiat… care concură, graţie adaptărilor permanente, la alimentarea propri